1985 Sven Hassel Comisarul

Vei plăti cu capul, Micuţule. Eşti complet cretin!
— Julius, cel prost ca o balegă! face Micuţul batjocoritor. Dacă Fuhrerul tău are tot atâta gunoi în cap ca şi tine,
atunci ne îndreptăm spre cea mai mare înfrângere din istoria lumii!
— Nu e chiar aşa tâmpită ideea, face Bătrânul îngândurat, privind cum din T-34 se iţeşte pe marginea turelei un
cap cu o cască din piele.
— Nu trebuie decât să fâlfâi steagul alb, spune 'Micuţul optimist, ca să le intre bine în târtâcuţă că nu vrem
decât să
• stăm puţin de vorbă cu ei.
— în general, pare o nebunie, spune Bătrânul, dar e totuşi o şansă. Aia patru vor primi o medalie pentru
distrugerea unui Tiger, iar noi scăpăm de Curtea Marţială. Dar de ce dracu' n-au tras în noi până acum?
— Păi e limpede, rânjeşte larg Porta. Le-au dispărut şenilele, exact ca şi nouă. Nu se pot mişca. Şi nici
tunurile noastre stricate nu le pot vedea din cotlonul lor. Dacă nu ne nimeresc cu primul obuz. le e teamă că o săi
facem fărâme înainte de a se scărpina în fund.
— La dracu' cu toate astea! cedează Bătrânul. Hai să încercam!
Micuţul flutură plin de entuziasm steagul alb. în scurt timp, din trapa turelei T-34-ului se iveşte încet un alt
steag alb.
— Fir-aş al naibii! strigă Bătrânul uimit. Vor să se joace cu noi!
— Mă simt penibil, ca un câine de jidan care miroase un arab în cur, protestează Heide cu obidă. Nu trebuie să
stai de vorbă cu Untermenschenii. Trebuie să-i distrugi. Aşa a spus
chiar Fuhrerul.
— Du-te şi boceşte după uri copac, îl povăţuieşte Micuţul cu dispreţ, fluturând şi mai entuziast steagul alb.
— Daţi încoace ce-a mai rămas din coniac şi din cârnaţi, pretinde Porta, practic. O să mă duc să le pun cutia sub
nas. Continuă să fluturi steagul, Micuţule. Şi fără prostii, Julius!
Porta porneşte cu coniacul şi carnaţii ia subsuoară înspre tancul T-34 verde, ascuns pe jumătate între stejari.
Un sergent înalt şi slab, cu o barbă mare, roşie, sare din T-34 şi se apropie precaut de Porta.
Soarele sclipeşte pe lentilele binoclului îndreptat către noi şi trimite înapoi licăririle propriilor noastre binocluri
aţintite spre T-34. Porta şi roşcovanul se întâlnesc la jumătatea drumului. Ezitând, îşi dau mâna cu suspiciune
reţinută. Porta îi oferă sticla de coniac şi taie o bucată de cârnat. Sergentul scoate din buzunar o- sticlă de vodcă.
Fac schimb de sticle. După câteva înghiţituri straşnice, ajung să se îmbrăţişeze şi să se pupe pe obraji. După ce
mai trag câte-o duşcă din'sticle, se îndreaptă spre noi, râzând cu poftă.
— Pacea a devenit acum realitate, rânjeşte Micuţul triumfător. Mă doare în cur de spurcăciunea
asta de război mondial!
— Sergent Grigorii Poleşaiev, din Brigada Blindată de Gardă, îl prezintă Porta cu un gest larg, făcându-1
aproape să se prăbuşească, îl salutăm reţinuţi pe sergentul cu favoriţi stufoşi şi ochi negri, care arată ca
dracul în persoană.
Porta îi explică modul de funcţionare a tancului, fără să-i ascundă nimic. Totul e verificat. Rusul cu înfăţişare de
sălbatic îşi arată admiraţia făţişă pentru echipamentul nostru şi admite că-i pare rău că nemţii nu . sunt ruşi.
— Cu o maşinărie ca asta, noi am fi ajuns până acum şi la Paris, şi "la Londra, declară el.
în scurt timp, ni se alătură şi ceilalţi trei membri ai echipajului din T-34.'Ne aşezăm pe miriştea arsă, împărţim tot
ce avem ţ>i vorbim despre vremurile de pace şi despre femei. Porta le explică cum ar trebui preparată omleta cu
caviar şi stridiile cu şampanie.
I-am părăsit în zorii zilei, după ce am urmărit din adăpostul tancului T-34 cum a fost distrus Tigerul.
L-au căptuşit cu cinci proiectile până să ia foc. Apoi, i-am
. ' , 287
ajutat să repare şenilele stricate ale tancului lor.
„Dasfidania!", ne strigă ei în timp ce dispărem printre copaci. Când ne afundăm în pădure, auzim răgetul
motorului Otto. Zgomotul lui se stinge treptat în depărtare.
— Să sperăm că nu vor da peste vreo arătare de neamţ care să le găurească fundul, spune Porta.
Ne aşezăm pe un trunchi de copac şi privim visători peste întinderea lacului. Heide e morocănos şi refuză să
vorbească cu noi.
In curând:
Reeditarea bestseller-ului anilor '90
O mărturie inconfundabilă
Cea mai cunoscută frescă
a celui de-al doilea război mondial
Sven Hassel LEGIUNEA