1985 Sven Hassel Comisarul

— Gura! se răsteşte Bătrânul. Foc!
— Ai spus brizant, protestez eu, încrucişându-mi braţele. Pe ţeava e-un perforant. Ce să fac?
— Ti-am ordonat să tragi! urlă enervat Bătrânul, bătând cu piciorul în podeaua de oţel. O să te sugrum într-o
bună zi!
Un trosnet îngrozitor ne sparge aproape timpanele. Timp de . câteva minute asurzim. Staţia radio cade în poala
lui Heide şi cablurile ei ne zboară pe deasupra capetelor. O ţeava de ulei plesneşte şi-1 împroaşcă pe Porta,
făcându-1 să semene cu un monstru din filmele americane de groază.
— Lovit, exclamă Heide, care vrea să iasă prin trapă, dar Porta îl trage înapoi.
— Numai o secundă, Unteroffizier Heide. N-am terminat încă. Minunatul, cumpătatul, nepreţuitul nostru
Fuhrer n-ar fi prea încântat să-şi vadă soldatul său model fugind din calea inamicului inferior! N-ar suporta aşa
ceva. S-ar putea să fie atât de dezamăgit, încât să se întoarcă în Austria şi să-i lase pe nemţi să se descurce
singuri!
Următorul nostru obuz nimereşte în plin, drept în compartimentul muniţiei. Tancul rusesc explodează ca un
pepene copt, aruncat dintr-un zgârie-nori. Celălalt tanc se rostogoleşte ca o cutie de conserve şutată şi cade în
râu. Explodează sub apă asemenea unui vulcan subacvatic.
Cei patru Tigeri ai plutonului 2 înaintează prin pădure, strivind trunchiurile groase ale copacilor ca pe nişte beţe
de chibrit. Casa unui pădurar e transformată instantaneu într-un morman de moloz. Un băiat se împiedică şi e
strivit sub greutatea şenilelor.
Trecem printr-un gard lat. Crengi groase, încărcate de spini, se înfăşoară pe şenile, parcă ar încerca să oprească
tancul. Ne apare în faţă o coloană nesfârşită de camioane verzi, căruţe trase de cai, tancuri şi autobuze încărcate
cu femei-soldat. Coloana e prinsă în mijlocul unui .blocaj de circulaţie care devine din ce în ce mai încâlcit.
Soldaţi OGPU se agită ca nişte dulăi care adună o turmă de oi şi se străduiesc să descurce traficul. Camioanele
încărcate sunt
267
împinse în lături şi se rostogolesc pe panta de la marginea drumului. Ţipetele răzbat până departe.
Din când în când, se aude. câte o rafală din automatele soldaţilor OGPU. Nu sunt îngăduite protestele.
Numai soldaţii OGPU, cu bonete albastre, au dreptul să vorbească.
— Doamne ajută, murmură Bătrânul. Ne-au [ost serviţi ca pe tavă. Stau acolo şi parcă aşteaptă să fie cu
toţii împuşcaţi. Plutonul 2! Atenţiune! Ochiţi transportoarele de combustibil şi nimic altceva! încărcaţi cu
obuze incendiare. Restul o să vină de la sine!
— Ce-ar fi să luăm noi puicuţele alea care miros a săpun carbolic, înainte de-a distruge şandramaua?
sugerează Porta, arătând spre un autobuz alb, plin cu infirmiere.
— închideţi trapele! ordonă Bătrânul. Foc de voie! Soldaţii ruşi ne observă. O linişte mormântală
se aşterne
brusc peste întregul convoi. Apoi, oamenii încep să urle de groază.
Soldaţi şi pasageri coboară din vehicule şi o iau la goană pe câmp. Ştiu cu toţii ce va urma.
Femeile-soldat încearcă cu disperare să scape dintr-unul din autobuzele lungi.
Tunurile dt pe tanc deschid focul. Obuzele incendiare nimeresc în încărcăturile inflamabile ale
transportoarelor. Limbi uriaşe de foc se înalţă spre cer, în timp ce motorina încinsă împroaşcă toate
camioanele cu muniţie. Cât ai clipi, convoiul devine un iad de vâlvătăi, în care pier instantaneu sute de
oameni.
Câţiva soldaţi ruşi se năpustesc către noi, în momentul în care ne înţepenim într-o groapă adâncă.
Smulg mitraliera de pe afet şi deschid violent capacul. Trebuie să acţionăm repede dacă vrem sâ-i
împiedicăm să ne distrugă cu bombele lor de luptă corp-la-corp, care îngrozesc orice tanchist.
Am ieşit pe jumătate din trapă, când mă pomenesc în faţa unui chip încruntat, cu o barbă roşcată şi o claie
de păr încâlcită.
— Ciort*, răcneşte el, descriind un arc cu mâna în care ţine o grenadă.
Apăs pe trăgaci şi golesc un încărcător întreg.
Ploaia de gloanţe îl trânteşte pe spate, mutilându-i faţa. Şiroind de sânge, alunecă de pe tanc, pe jumătate
sub şenile. Grenada explodează lângă el cu un zgomot puternic.
— Pe toţi dracii, blestemă Bătrânul. Ne^a stricat vreo şenilă?
Orac Hb. rusă} fit.l.i.
închid trapa. Am inspirat destul aer curat.
Bătrânul îl cheamă pe Barcelona prin staţia radio şi îi ordonă să vină şi să ne scoată din groapă. De fapt,
remorcarea este strict interzisă, pentru că ar însemna o supralicitare a resurselor de energie ale Maibachului.
Am făcut-o, totuşi, deşi tancul care execută remorcarea este aproape întotdeauna avariat. Ordinul vizează
toate tipurile de tanc, dar e foarte greu să iei o decizie; echipajul ar plăti cu capul dacă ar abandona un tanc
în stare de funcţionare. Eşti bun de închisoare când strici un motor ajutând un alt tanc care se află la
ananghie.