Create successful ePaper yourself
Turn your PDF publications into a flip-book with our unique Google optimized e-Paper software.
pentru a-1 privi mai de aproape.<br />
— Ba e foarte adevărat, oftează Porta. Băieţii din OGPU s-au grăbit să scape de păcătoşii ăştia când noi,<br />
eliberatorii, am început să batem la porţile închisorii. Nu-i nevoie să fi urmat şcoala de detectivi la Kripo*<br />
ca să-ţi dai seama ce s-a petrecut aici. Un glonţ în ceafă! O găurică mică la spate şi faţa complet<br />
zdrobită!<br />
Din cealaltă parte a clădirii se aud rafale infernale.<br />
— Sunt ai noştri! explică Legionarul, ridicând indiferent din umeri. Trupele speciale ale SD-ului. îi<br />
termină pe comisari!<br />
Ne oprim o clipă şi ne uităm în jur, adăpostiţi între cele două camioane arse. Rafala zgomotoasă pare să nu<br />
se mai termine, dar în realitate nu ţine decât câteva secunde. Trupul deşirat al comisarului zvâcneşte sub<br />
ploaia de gloanţe, întâi e ridicat în aer, apoi e trântit iar la pământ. Chiar şi după ce moare, corpul îi mai<br />
tresaltă spasmodic.<br />
Un Untersturmfiihrer tinerel, cu boneta trasă pe ochi, se apropie de cadavru şi îndreaptă ţeava P-38-ului<br />
spre capul acestuia. Trei focuri, şi chipul îi devine o masă de carne de nerecunoscut.<br />
Prizonierii care s-au aplecat pe fereastra spălătoriei chiuie şi<br />
aplaudă entuziasmaţi la culme.<br />
Următorul e împins printr-o uşă îngustă. E un individ cărunt, ceva mai vârstnic, îmbrăcat în uniforma kaki<br />
cu epoleţii verzi ai OGPU. Stă rezemat de perete privind îngrozit. O rafală scurtă îl trânteşte la pământ.<br />
* Kriminalpolizei — Poliţia militară (n.t.)<br />
141<br />
Prizonierii strigă şi fluieră în clipa în care e scos din spălătorie un grup de bărbaţi şi femei, majoritatea în<br />
uniformă.<br />
— Haideţi! Haideţi! răcneşte nerăbdător tânărul ofiţer SD. Hai să terminăm mai repede!<br />
Sunt duşi la perete cu şuturi şi cu lovituri de pat de puşcă, îi privesc apatici pe ucigaşi, care au pe bonetă<br />
emblema cu cap de mort.<br />
— Foc! ordonă ofiţerul SD.<br />
Automatele scuipă moarte. Ecoul răspunde dinspre zidurile clădirii.<br />
O rafală furibundă de puşcă-mitralierâ porneşte de la o fereastră a ultimului etaj.<br />
Untersturmfiihrerul cade. Plutonul de execuţie e aruncat pe spate; se zvârcolesc cu toţii în zăpada care se<br />
înroşeşte treptat. Puşca-mitralieră îşi schimbă ţinta. Acum ciuruie pereţii spălătoriei.<br />
Geamurile se sparg. Prizonierii fug de la ferestre cu feţele sfărâmate.<br />
Ne adăpostim şi ne îndepărtăm târâş. Ce se întâmplă aici nu ne priveşte.<br />
Flăcările conturează desene macabre pe clădirile afumate ale închisorii. Pe când ocolim depozitele, un tir<br />
concentrat de arme automate ne face să ne oprim brusc. Dinspre spălătorul izolat răzbat ţipete de groază.<br />
— Hai să vedem ce-i acolo, ordona Bătrânul. Tu şi <strong>Sven</strong>, plecaţi înainte! i se adresează lui Porta, dându-ne<br />
un sac cu grenade.<br />
Fugim către spălător printre trunchiurile de copaci distruşi, în faţa mea apare o siluetă. Din reflex, apăs pe<br />
trăgaci şi o întreagă rafală îi zdrobeşte şira spinării. Se rostogoleşte de câteva ori, în timp ce mâinile şi<br />
picioarele îi zvâcnesc spasmodic.<br />
Porta loveşte cu piciorul uşa, care se sparge dintr-o izbitură.<br />
Un ofiţer mic şi gras se holbează uimit la noi şi bâjbâie după Kalaşnikov, care se află înaintea lui, pe masă.<br />
Un glonţ îi străpunge beregata, împroşcându-i partea din spate a capului pe perete. Boneta cu dungă<br />
albastră se rostogoleşte pe podea şi se opreşte lângă o stivă de sticle goale.<br />
îmi descarc mitraliera de-a lungul unui coridor de unde mi se pare că vin spre noi nişte siluete întunecate.<br />
Prima rafală a Schmeisserului meu îl loveşte în gură pe primul dintre ei. Cade instantaneu. Automatele<br />
noastre lătra ca turbate.<br />
Doi soldaţi în mantale lungi sunt săltaţi în aer şi proiectaţi în perete. Alunecă plini de sânge şi se prăbuşesc<br />
ca nişte zdrenţe. Grenadele zboară prin camera întunecoasă. Ne adăpostim în 142<br />
spatele peretelui şi împroşcăm din nou cu gloanţe. Treptat, ţipetele devin horcăituri.<br />
— Haideţi! comandă Bătrânul, înhăţând Kalaşnikovul unuia dintre morţi.<br />
O salvă prelungă dintr-un automat ne vâjâie pe lângă urechi. Albert sare în sus, strigă ca un războinic şi<br />
aruncă o grenadă defensivă, în celălalt capăt al coridorului se aude un bubuit răsunător, apoi o lumină<br />
orbitoare, şi trei cadavre contorsionate zac la podea.<br />
— Drace! bombăne el, cu degetele în urechi. Era să mă piş pe mine de frică! Priveşte în jur cu o expresie<br />
pierdută şi se lasă moale pe podeaua acoperită cu fâşii de carne şi cioburi de sticlă. La naiba cu împuţita<br />
asta de Armată germană, se tânguie el.<br />
— Da, trebuie să recunoaştem că, după cum arăţi, te-ai înrolat într-o armată total nepotrivită pentru tine,<br />
nu-i aşa? râde Porta, înşfăcând grenadele.
Change language