1985 Sven Hassel Comisarul

care ajunge la bar cu matroana lui.
— Voi doi sunteţi, pesemne, vestitorii culturii germane! le aruncă fata cea suplă, cu un rânjet.
— Aici ai nimerit-o, răspunde Micuţul, mândru nevoie-mare, bombându-şi atât de tare pieptul încât
butonierele uniformei sale încep să pârâie ameninţător. După ce vom fi stat o vreme pe-aici, alde voi n-o să vă
mai ştergeţi la cur cu pietriş. Veţi începe şi voi să vă ştergeţi cu hârtie, ca noi, occidentalii. Şi acum, mai
lăsaţi-o încolo de vorbărie şi haidem sus ca să vă arătăm cum regulează oamenii civilizaţi!
— Nu-i cumperi o băuturică puicuţei tale? îl îndeamnă ' Petunia pe Porta, zâmbindu-i fals.
— Rom din Crimeea şi suc de portocale, comandă el, bătând puternic cu pumnul în tejghea.
în curând se răspândeşte ştirea că avem bani. Mulţi bani. Dintr-o dată suntem împresuraţi de doamne foarte
volubile. Două fete, care până acum dansaseră împreună, amatoare de bani, îi aruncă lui Wolf priviri
ademenitoare. Zace, pe jumătate aşezat şi pe jumătate întins, pe unul din scaunele speciale de la bar, cu spătar
rabatabil. . .
— Arăţi de parcă ai avea poftă şi de altceva, nu numai CK băutură, se pisiceşte una dintre ele, frecându-se ca o
felina şoldul său stâng. Cred că nu mă-nşel când spun că vrei să ta dragoste!
— Pesemne că asta-i ceea ce în Uniunea Sovietică numeşte o aluzie, rânjeşte Wolf, strecurându-şi un
deget m
242
f tei Drace, a, chelit- exclamă el surprins, ridkându-i
"C —^'X e ^s?r MTi ae ^ l-B^-sS' s
ws»^
J/J'-y- ,
arta _J 8 Nu cumva-i preţul de vânzare cu totul? face Wolf, . ându.şj mâna s-o cerceteze mai
îndeaproape.
Se învoiesc pentru patru sutare şi dispar prin uşa care poartă
inscripţia „INTIM".
Câteva minute mai târziu, Wolf scoate capul pe uşă şi-şi
fluieră câinii-lup.
Aceştia dau buzna după el, lătrând fericiţi.
_ O s-o reguleze şi ei? întreabă Micuţul, holbându-se.
_- Tot ce se poate, spune Porta. Wolf iubeşte foarte mult
animalele.
O mână subţire, cu unghii vopsite în verde, începe să mângâie tandru interiorul coapsei lui Gregor. Mâna îşi
croieşte drum în pantalonii săi, într-o manieră, care trădează o
îndelungată experienţă.
— Ţi-aş putea ascuţi sabia cât ai clipi. Ai crede că pluteşti în rai, spune ea seducător. Sunt foarte bună la
pat!
Gregor chicoteşte de plăcere.
— Atunci, hai! Să mergem sus să ne-nviorăm.
— Mai întâi dansăm, ca să ne încingem cum trebuie, ciripeşte ea, trăgându-1 către ringul de dans.
La scurtă vreme, dispar şi ei prin uşa pe care,.scrie „INTIM". Albert, timid ca întotdeauna, cotcodâceşte ca un
piţigoi beat, când o codană cu ochi negri, comerciali, îi apucă mâna şi şi-o apasă uşor între picioare.
~~„ Eşti fermecător, iubirea mea neagră, şopteşte ea, oftând şi
egânându-şi şoldurile. (Se freacă plină de senzualitate de mâna
U1 , ^' no ' m i cu le soldat, îl invită. Hai să mergem, ca să nu pleci
a '"P lă ?i să tragă în tine Armata Roşie tara să fi apucat s-o pui
. ă . cum trebuie. Eşti primul canibal cu care mă culc, îi
^ rtun seşte ea, în timp ce străbat încăperea îndreptându-se
^tre uşa cu semnul „INTIM". O să te las la jumătate de preţ,
r sa nu mă muşti! Eu nu sunt de mâncare! sunt ~" am revemt bine m bar, când muzica şi vacarmul vocilor
^întrerupte brusc de răgete animalice.
Ulrich, ţjpă porţa îngrO2.itţ lâsând-o din braţe pe Petunia,
c u un trosnet la podea.
O, drace! geme Barcelona, golind un pahar de Krazisorn -° înghiţitură. E o licoare pe care o poţi da pe gât doar
cu
243
care c