1985 Sven Hassel Comisarul

nevoie de ele.
— Ce tâmpenie, îi şopteşte sanitarul lui Porta, în timp ce-i scoate din încăpere.
— Crezi? râde Porta prosteşte. Peste câteva zile o să fii în stare să-ţi pui şi fundul la bătaie, doar-doar să faci
schimb cu noi! Ne vom lăfăi în scaunele de la Ministerul de Război, manevrând generali şi alţi
granguri după pofta inimii.
După ce Porta şi Micuţul se tocmesc pe la nenumărate Puncte de control, are loc o întâlnire zgomotoasă în biroul
184
l,s 5
Ci îl •d
Oberi'eldwebelului Sally'din Ministerul de Război, depărta mentul AWA*.
— îmi place, exclamă Micuţul copleşit, ţopăind pe 0 canapea cu arcuri.
Porta se lăfăie într-un fotoliu adânc, cu o ţigară în colţul gurii, îşi deschide uniforma la gât şi îşi împinge
boneta pe sprânceana stângă. Asta e poziţia lui preferată. Are impresia câ-i dă prestanţă.
— Ce-aţi zice de o picătură de ceva, ca să vă cureţe din gât bacteriile de spital? sugerează Sally, luând
o sticlă dintr-un dulap pe care scrie: „Geheime Kommandosachen**".
— Cu plăcere, răspunde Porta, suflând un nor mare de fum. Umple-le cum trebuie, dacă tot te-ai apucat.
Nu vreau să le tot umpli, fiindcă o să te surmenezi!
Ciocnesc, înclinându-se cu aroganţă, în stil ofiţeresc. Oricum, se află la Ministerul de Război. Porta dă
paharul de duşcă şi apoi scurge ultimele picături.
— Am auzit că te-ai distrat de minune cu pisica sălbatică pe care ţi-am trimis-o***, râde Sally cu poftă.
Ce-ai zice de încă una? Mai am două bestii din astea şi ţi le pot oricând oferi, dacă vrei să-i mai dai o
.lecţie unui „prieten".
— Să nu mai aud de pisici sălbatice, protestează îngrozit Micuţul, arătându-şi cicatricele dobândite în urma
întâlnirii cu prima dintre ele.
— Trebuie să ne desemnezi de îndată pentru serviciul special, spune Porta cu seriozitate,
împingând paharul pentru a fi reumplut. Suntem deja cu un picior în Rusia.
— Se poate rezolva comod, făcând planuri împreună şi bând şliboviţă, sugerează Micuţul. Izbucneşte întrun
hohot de râs.
— Ce părere aveţi de HDV? îi întreabă Sally. E destul de confortabil acolo. Nu aspiră nimeni la Valhalla,
tânjind după tunetul războiului.
— Unul din locurile în care se mănâncă Regulamentul pe pâine şi se scuipă atât de repede precum
artificiile de Crăciun, încuviinţează Porta. Sună promiţător pentru noi. Pune-ne urgent pe statul de plată, să
dăm cât mai repede toate planurile peste cap. Sunt foarte îngrijorat, continuă el, aplecându-se
confidenţial peste biroul de mărimea unui teren de aterizare pentru elicoptere. Există câţiva inşi în Berlin
care-şi închipuie că
* AWA — AUgcmeim'' Wchnnuchtsungclcgcnhciicn — Afacerile Generale ale Armatei.
** Ultrasecret.
*** Vea ('iirk-a Marţială . -
ai valorez nici doi bani, şi asta numai fiindcă am fost n " puţin în Rusia să mă ocup de bunul mers al
războiului. A cercetat niţel zona şi am realizat, spre marea mea tristeţe, că eni nu mă mai consideră demn de
luat în seamă. Până şi cei "' , Bordelul „Minna cea lacomă" se fac că nu mă mai cunosc. M'nna s-a prăpădit
de râs când i-am amintit că are să-mi lăţească dobânda de optzeci la sută. A îndrăznit să-mi ceară nlata în
avans dacă vreau s-o călăresc pe una din târfele ei scheletice. Acum am ajuns la faza în care un bărbat nu
mai are altceva de făcut decât să reguleze, să bea şi, din când în când, să mai facă şi câte-o stare depresivă.
După ce-am auzit că eşti în Berlin, mi-a revenit moralul. Până să aflu de-tine, am stat pe-un scaun'cu
frânghia în jurul gâtului.
__ Ai făcut cea mai mare greşeală a vieţii tale refuzând
nostul de bibliotecar la Comandamentul din Padeborn pe care ţi 1-am oferit. Ziceai că preferi să conduci un
tanc, fiindcă-i mult mai distractiv.
— Pe atunci nu ştiam că Grofaz mă va trimite la război, se scuză Porta.
— Şi totuşi te-a trimis, surâde Sally. Te-ai trezit, ca toţi ceilalţi, sub ploaia de foc a obuzelor. Câţiva
dintre noi am judecat însă la rece şi am rămas sub ploaia, mult mai puţin periculoasă, a documentelor şi a
maşinilor de scris. Şi-o să continuăm aşa până într-o bună zi când se va instala pacea şi soarele ne va
încălzi din nou.
— Am fost un prost, admite Porta cu tristeţe, privindu-se cu un ochi critic în oglinda din spatele biroului.
Tine-ţi firea, Porta! latră el către mutra din oglindă, (îşi răsuceşte capul astfel încât, ca un efort, îşi poate
vedea profilul.) Ai o figură destul de inteligentă, îi explică el satisfăcut celui din oglindă. Târâturile alea vor
afla cât de curând că nu scapi nepedepsit dacă tragi în piept pe-un om de optzeci la sută.