1985 Sven Hassel Comisarul

germanii sunt exact ca ş_i Fiihrerul lor. Li s-au micşorat de tot mădularele în frig!
închid fereastra cu zgomot. Micuţul se împiedică şi cade într-un balansoar care-1 azvârle afară pe uşă,
razant cu peretele. Se opreşte într-o cămăruţă, în spatele uşii, şi priveşte uimit în
J ur - ,
— încotro? îl întreabă Porta, fâlfâindu-şi pălăria cu cireşe în
dreptul uşii sparte. Micuţul nu răspunde, dar îi arată tăcut un
seif vechi, împodobit cu o stea roşie, cu secera şi ciocanul.
Priveliştea îl înviorează imediat pe Porta. Mângâie tandru
metalul seifului.
— întotdeauna mi-am dorit să întâlnesc pe cineva ca tine, îi
mărturiseşte el.
— Ai grijă, intervine Micuţul suspicios. S-ar putea ca scârba J, de Ivan să fi pregătit o mică surpriză
pentru nişte eventuali " : curioşi ca noi.
— Nu eşti prost degeaba, spune Porta cu superioritate, examinând seiful milimetru cu
milimetru. Apoi încearcă
, amândoi să-1 tragă de la perete, dar nu reuşesc. Găsesc doi drugi de fier, dar nici aşa nu-1 pot clinti. Porta
scuipă pe steaua roşie şi ameninţă blocul de fier cu pumnul.
— Aşteaptă numai puţin, nemernicule, se-nfurie Micuţul, îţi arătăm noi de unde-şi lua Moise berea!
Doar nu-ţi închipui c-am bătut tot drumul ăsta împuţit până-n Rusia ca să-ţi baţi tu
joc de noi!
— Drace! zice Porta, îngândurat, măsurând din ochi carcasa de fier. Trebuie să-1 mutăm neapărat de
la perete.
— Da' de ce? întreabă Micuţul, fără să mai priceapă nimic. Uşa e în faţă, nu? Când vrei să intri într-o
casă, doar nu te apuci să spargi peretele din spate, ci foloseşti uşa, aşa mi se pare!
— Gura, şuieră Porta enervat. Cu seifurile e altceva! Uşa din faţă e pentru ăia care ştiu cifrul. Cu cât îl
freci mai mult, cu atât e mai greu de deschis. Trebuie să încercăm pe uşa din spate. Era bine să fi avut un
satâr. Aşa am fi găurit foarte uşor fosila asta de la fiare vechi.
71
— Aruncătorul de flăcări nu-i bun? sugerează Micuţul nerăbdător şi pleacă imediat să-I aducă.
— Las-o baltă, deşteptule! îi retează Porta avântul. S-ar topi toată carcasa, plus ce e înăuntru. Noi nu adunăm
fier vechi şi. mai mult, n-o sa ieşim din războiul ăsta la fel de săraci cum eram la început.
— S-ar putea să ai dreptate la faza cu spartul seifurilor prin spate, spune Micului gânditor, scărpinându-se la
prohab. 11 pi minte pe băiatul blănarului jidan de pe Hein Hoyerstras.se care avea un coleg, bănuit a fi jidan,
lăcătuş pe Bcrhnard Nocht-strasse? Individul ăsta se ocupa de seifuri, sertare şi treburi de genul ăsta. Lua din
spate toate chestiile cu care avea de-a face. Asta 1-a si terminat până la urmă. Chestorul şef Nass si băieţii lui, cu
pălăriile trase pe ochi, de la David Station, au pus până la urmă gheara pe lăcătuş, care totuşi nu era jidan. De
fiecare dată când se dădea o gaură într-un seif, bătrânul Nass ştia că autorul trebuia să fi fost lăcătuşul. Cred căţi
dai seama ce a urmat, într-o dimineaţă, înainte să apară lăptarul, bătrânul Nass, înso(it de câ(iva copoi,
a dat buzna in casa lăcătuşului, care tocmai visa la seifuri doldora de bani. O să mai treacă vreo douăzeci de ani
până să-şi scoată nasul din f uhlsbuttel.
— Dar pentru că asta c prima noastră întâlnire cu un şeii sovietic, n-o să-şi închipuie nimeni că tocmai noi, doi
germani eliberatori, 1-am găurit, spune Porta nepăsător, începe să se joace cu cifrul.
— Parcă e o stafie de emisie-receptie, remarcă Micu(ul.
— Totuşi, frecventa e puţin diferită, surâde Porta cu indulgenţă. Ca să te joci cu butoanele unui
radio trebuie să plăteşti. Cu ăsta sper să primim bani. dacă găsim frecvenţa potrivită.
— Că veni vorba, ai încercat uşa? întreabă Micuţul practic, îmi aduc aminte de ziua în care David al jidanului şi
cu mine am dat o raită la magazia unui concurent, având cu noi un specialist în broaşte şi lacăte. După ce a
trebăluit o oră întreagă, a descoperit că, de fapt, uşa nu era încuiată. Expertul nostru a fost atât de ruşinat încât şia
luat tălpăşiţa şi s-a lăsat umflat de unul din maimuţoii lui Nass.
— Ai perfectă dreptate, zbiară Porta, deschizând cu greu uşa.
Când Micuţul vede teancurile de bancnote, râde atât de tare incât hohotele sale provoacă un ecou puternic în
toată casa.
— Milioane! şopteşte Porta extaziat. La naiba, milioane! N-am mai văzut niciodată atâţia bani la un loc!
Slăvit fie bunul Dumnezeu! intonează el cu privirea ridicată spre cer. Voi intra
. ea tău cu prima ocazie! Şi dacă dau de vreun păgân în iară asta, o să-1 aranjez cum se cuvine!
_ Sunt foarte mulţi pe-aici. Mai mulţi decât ai putea tu să numeri, strigă Micuţul, frecându-şi mâinile întocmai ca
un jidan care a reuşit să tragă pe sfoară un antisemit.
__ în curând, firmamentul economic va fi împodobit cu încă
doi Rockeffelleri, prezice Porta satisfăcut.