1985 Sven Hassel Comisarul

— Poate chiar pe Himmler în persoană, nu? întrea cu un _ zâmbet şiret.
— îl ştiu şi pe el, rânjeşte Micuţul bucuros, dar, dir ei nu mă cunoaşte. Cât am stat acolo, am umflat şi o j
„verdeţuri" care 1-ar pune pe jar chiar şi pe-un eunuc, el, scoţând din buzunar o cutie plină cu pilule ve
Porta şi Sally iau fiecare câte două, iar Micuţ u Uriaşul spune că se simte puţin cam trist şi atunci se c,
împreună, cu wruskyul lui Sally.
— „Verdeţurile" astea sunt extraordinare! spui încep să-şi facă efectul în timp ce-ţi alunecă pe gâtSc.
cum se face, dar mă simt ca o divizie Panzer cu a; auxiliar, gata să facă un sătuc una cu pământul. Dacă şi
azi scapă,- Piticul o să fie mai mult decât norocos. Aş vrea să dau ochii cu ăla care-ar face greşeala să
comenteze ceva când se va auzi că a mierlit-o.
Vânturându-se prin Berlin, intră şi la „Porcul de aur", dar pe Pitic nu-1 văzuse absolut nimeni de la o
vreme încoace.
— De obicei, e foarte multă agitaţie în localul ăla, spline Porta în vreme ce traversează Gendarmenmarkt.
Acum câtva timp, la o petrecere .de Crăciun, un şofer de la Siemens a rămas olog, iar alţi doi colegi de-ai
lui tuciurii au fost omorâţi. Am auzit c-a fost o sărbătoare de Crăciun pe cinste. Că veni vorba. cârciuma a
fost închisă-timp de trei luni. A venit un comisionar gras, care vinde porci, şi le-a spus: „Băieţi,
închidem chiar acum!"
212
îă de Urmă.
trei
J'orta. u ştiu ament
Si chiar au închis? întreabă Micuţul uimit.
~~ Au fost obligaţi, surâde Porta. Comisionarul îi luase cu el
T^ti copoii de la Schupo, cu pistoale cu tot! ' a
pC q duc aooi şi prin alte localuri. La „Piciorul de lemn ,
•inesc o cunoştinţă de-a lui Porta, un bărbat care stă la bar, n scaun înalt; poartă pălărie, haină de blană şi ochelari
de pe „re' deşi înăuntru e întuneric şi cald.
!_.' L-ai văzut pe Pitic? şopteşte Porta pe un ton conspirativ.
__ ţsju te mai cunosc, spune Ochelari de Soare, ai fâcut-o
l ta la Berlin. Şi pentru a se face mai bine înţeles, îşi strecoară mâna pe sub haină.
Urmează o bufnitură înfundată. Ochelarii şi pălăria zboară nânâ-n tavan, iar proprietarul lor se învârteşte îritrunul
din compartimentele uşii rotative. Micuţul îi dă un şut în fund.
— Şi el e un membru al „Cercului", aruncă Porta sfidător.
— „Cercul"? întreabă Micuţul neîncrezător.
__ Da, „Cercul". Toţi membrii sunt în spatele gratiilor de cel
puţin trei ani.
__ îl cauţi pe Pitic? întreabă o prostituată îmbrăcată în roşu.
— N-oi fi vreo ghicitoare în stele? râde Porta.
— Dă o raită pe la „Travestitul", zâmbeşte ea prosteşte, clipind des din genele false, cu intenţia de a-1 fascina.
— Ciudat, tocmai la „Travestitul", spune Porta gânditor, în timp ce se întorc pe Gendarmenmarkt. De obicei, peacolo
se perindă numai idioţii fără fudulii, care poartă tocuri şi duhnesc a parfum de târfă.
Piticul e acolo. Stă în capătul opus al încăperii. Tocmai îşi stinge ţigara pe sânul unei prostituate, pentru a-i
aminti ca data viitoare să dea banii pentru protecţie.
— Muream de nerăbdare să te întâlnesc din nou, şopteşte Porta, apropiindu-se încet de el şi împungându-1 cu un
cuţit de luptă în ceafă.
Piticul ţipă şi cade de pe scaunul de la bar. Se izbeşte cu capul de perete, se ridică şi iese în goană pe uşă, când se
pomeneşte cu Micuţul lângă el. Ţipă din nou şi se aruncă cu capul înainte printr-o fereastră închisă, fără să ţină
seama că se prăbuşeşte de la o înălţime destul de mare.
„Buf, buf." răsună Waltherul cu amortizor al Micuţului.
_ ~~ Te las să te culci cu mine o săptămână întreagă fără
sa ~ m ' .^ a ' mc ' un sfanţ dacă-i zbori boaşele gunoiului ăluia
sa dic. îi promite fata pe care Piticul a folosit-o drept scrumieră.
Să mă culc cu tine? rânjeşte Micuţul, mişcând din urechi.
mişeii. Am joşi in Npilai sj n-am nevoie să dorm o săptămână
'- '
— Eşti o lată simpatica, spune Porta galant, strecurându -• mâinile între picioarele ei. Pentru o fată aţa drăguţă
ca ti" 5 ' chiar şi bătrânul Ulise ar fi meritat să rătăcească pe mare s 6 ' apleacă pe fereastră. Unde naiba o fi
pigmeul? ' e
— O să-1 găsiţi la Tiergarten, spune o fată îmbrăcată cu nişte ciorapi argintii şi cu o jartieră prinsă pe pulpă.
Când dă ci bucluc, se duce întotdeauna să se ascundă la unul din paznici O să nimeriţi sigur. E o casă rotundă,