1985 Sven Hassel Comisarul

— Porcăria asta de război a răsturnat lumea cu fundu-n sus, bolboroseşte Porta pesimist şi îi cere
Legionarului o ţigară. Când o să încetezi sâ-ţi mai omori plămânii cu rahatul ăsta franţuzesc?
— Pas question, mân ami! Cu ţigările astea, am cel puţin avantajul câ-mi rămân mie aproape toate,
răspunde Legionarul.
78
Gunoiul tău de doi bani nu-i bun decât pentru fete necoapte.
— Sunt destul de cătrănit ca să sparg nuci de cocos cu curul şi să scuip miezul ca un mortier care aruncă
obuze, spumegă porta. Contemplă închisoarea OGPU, zidurile luminate de jocul flăcărilor din pădurea de
brazi. ,
— Va trebui să urcăm şi să coborâm dealurile, să alunecăm pe lacurile îngheţate până ni se toceşte pielea
de pe fund, să ne croim drum ca nişte buldozere prin păduri îngheţate — şi toate astea numai ca să ajungem
la puşcăria aia comunistă. Eu sunt obişnuit să ajung la puşcărie stând confortabil pe fund! Dacă ăsta nu-i un
caz grav de încălcare a Drepturilor Omului care ar trebui să ajungă urgent în faţa Curţii Internaţionale,
atunci sunt eu bătut în cap!
— Ar trebui interzis ca oamenii cumsecade să fie puşi la asemenea corvoade din cauza câtorva idioţi care
n-au fost în stare să evite războiul! se înfurie Heide.
O moto-sanie se apropie, învăluită într-un nor de zăpadă. Un Oberstleutnant isteric din Marele Stat-Major
se interesează unde e comandantul. •
Bătrânul îl arată pe Oberleutnant Lowe, care stă pe un butoi şi scarpină o mâţă după urechi.
— Ştii să iei poziţia de drepţi, omule? rage ofiţerul de stat-major spumegând.
Bătrânul îşi pocneşte călcâiele încetişor şi îşi atinge casca cu mâna, schiţând un salut vag.
— Oberleutnant Lowe, comandantul companiei, Regimentul 27 Panzer, la raport, să trăiţi! se aude vocea
dogită a lui Lowe.
— De ce dracu' stai aici? strigă Oberstleutnantul cu epoleţii sângerii. N-ai primit ordinul de atac? Nu e
permisă nici o oprire! Atacă, omule! Răcnetul său provoacă un ecou ce răsună
fe sfidător.
l — Am înţeles, domnule Oberstleutnant, să trăiţi! răspunde
l Lowe, salutând impecabil, în timp ce-1 înjură în gând cu obidă.
Ne afundăm în bezna pădurii de conifere, împleticindu-ne ca
beţivii. Ne zgâriem de crengi uscate. Feţele ne sunt biciuite şi
sfâşiate. Deodată începe să răpăie o Maxim rusească. Porta
aruncă fulgerător o grenadă de mână şi împroaşcă o ploaie de
gloanţe în direcţia mitralierei.
Un ofiţer^rus e aruncat în aer. Mantaua îi fâlfâie ca o aripă rănită. Puşca-mitralieră latră din nou.
— Pe toţi dracii! zbiară Micuţul şi îndreaptă aruncătorul de flăcări spre tufişuri. Copacii încep să ardă.
Puşca-mitralieră tace. Ruşii zac grămadă şi trupurile li se înnegresc treptat, ca fripturile în
cuptor.
79
— Noroc că nu ştii niciodată când o păţeşti, oftează Barcelona, contemplând un rus cu pârul în
flăcări. Asta e câtana bătrână. Altfel nu 1-ar fi lăsat cu părul lung.
— Daţi-i drumul, daţi-i drumul! ordonă Bătrânul, depăşindu-ne în fugă.
Observăm o formaţiune de ruşi care încearcă să scape. Unul dintre ei se strecoară pe după un copac prăvălit
şi se târăşte de-a curmezişul unui izvor îngheţat.
— Lichidaţi-i! strigă Heide nerăbdător, pregătindu-şi mitraliera uşoară.
I se zguduie tot trupul în timp ce trimite o rafală prelungă în grupul fugar de duşmani. Sunt doborâţi trei
dintre ei, împuşcaţi în spate, cu piepturile sfărâmate. Folosim un nou tip de glonţ, mai dur. Face doar o
gaură mică la intrare, dar lasă în urma lui un gol imens. Câţiva dintre răniţi zac în zăpadă şi se tânguie
sfâşietor.
Micuţul împuşcă patru supravieţuitori cu puşca sa cu ţeava retezată. O armă cumplită pentru distanţe scurte.
Un bătrân locotenent-major în uniforma Miliţiei stă rezemat de un copac, cu mâinile la ceafă. Pe măsură ce
ne apropiem, ne priveşte terorizat.
— Un comisar, spune Heide rânjind diabolic.
— Nu-i comisar, îi răspunde Barcelona. Nu mai e decât un nenorocit speriat de moarte. Un morman
de oase într-o uniformă demodată. Lâsaţi-1 pe amărâtul ăsta să se întoarcă la strănepoţii lui!
— Te-ai ţicnit? protestează Heide furios. Porcul ăsta e un ofiţer sovietic, iar noi îl omoram! Din
ordinul Fuhrerului!
Ridică automatul şi-1 împuşcă pe locotenent în piept şi în cap. Ţeasta i se desface. Pentru orice