1985 Sven Hassel Comisarul

— Drace, de unde naiba au apărut şi ăştia! exclamă uimit Bătrânul.
— Dumnezeul tuturor bolşevicilor i-a aruncat din rai, rânjeşte Porta, ocolind un P-4 distrus.
Corpurile carbonizate ale soldaţilor din echipaj atârnă din trape.
— Trage, tâmpitule! urlă Bătrânul, dându-mi un ghiont în spinare. Tunul de 85 mm al T-34-ului se
îndreaptă lent către noi.
— Uşurel, râde nepăsător Porta. După excursioara asta, indivizii n-or să fie capabili să mai gândească
sau să audă ceva. O asemenea aterizare cred că i-a scos complet din funcţiune.
Rotesc turela cât pot de repede, dar până să iau linia de ochire, din ţeava lungă a T-34-ului porneşte un jet
de flăcări, şi Tigerul e aruncat înapoi. O lumină orbitoare pătrunde în tancul nostru.
— Isuse şi Mărie! ţipă Micuţul terorizat, scăpând din mână un obuz perforant. Nenorociţii au tras în
noi!
Printr-o minune, obuzul îmbrăcat în oţel ricoşează lateral. Ca prin ceaţă, ocolesc T-34-ul şi apăs pe
pedala de declanşare.
Sunetul obuzului care pleacă din gura ţevii şi cel al izbiturii vin aproape simultan. Tancul e lovit în motor şi
imediat izbucneşte o flacără galben-roşiatică.
— Uite-i că fug, răcneşte fericit Heide, trăgând o rafală în direcţia echipajului, care se prăbuşeşte de pe
vehiculul aprins.
Micuţul transpiră ca un sclav la galere, în timp ce cară muniţia. Sarcina servantului dintr-un tanc greu poate
fi comparată numai cu cea a fochistului pe vechile vapoare cu aburi.
Un T-34/76 îşi croieşte drum prin pădure, în plină viteză. Şenilele sale late culcă la pământ tufişuri şi
copaci, aruncându-le apoi la mare distanţă în urmă.
Cu toate că sunt douăzeci şi cinci de tancuri ruseşti împotriva unuia de-al nostru, superioritatea lor
numerică nu ne creează probleme, datorită mecanismelor primitive de ochire şi a staţiilor radio rudimentare
care le îngreunează posibilitatea de a comunica, într-o bătălie de tancuri, comunicarea este un factor
important, fiindcă situaţia se poate schimba din clipă în clipă. Dar cel mai mare handicap al lor îl reprezintă
slaba pregătire a echipajelor. Deseori, acest lucru atrage după sine pierderi catastrofale, care nu pot fi
suplinite de curajul lor fanatic. Surprinzătoare este şi încetineala reacţiilor ruşilor în luptă.
Turela Tigerului se roteşte şi tunul este aţintit cu grijă pe pradă. O limbă de foc lungă de câţiva metri
ţâşneşte din ţeava şi, cu o viteză de peste o mie două sute de metri pe secundă^ .,
l
obuzul zboară spre ţintă. Turela T-34-ului e lovită. Zboară în spatele tancului, rostogolindu-se ca o minge,
şi sfărâmă şenilele altuia din spate. Jumătatea de jos a trupului unui bărbat spânzura din scaunul de
comandă. Pantalonii bleumarin şi bocancii galbeni sunt acoperiţi cu sânge.
— Mi-ar plăcea şi mie o pereche de bocanci ca ăştia, spune Porta privind atent. Aş mârşălui prin toată
Rusia fără să mai am probleme cu băşicile.
— Bocanci, tuşeşte Micuţul, şi scuipă un lichid negricios din plămânii săi plini de nicotină. Hai să ieşim
puţin să luăm o gură de aer proaspăt şi să umflam noi bocancii!
— Jefuirea cadavrelor se pedepseşte cu moartea, îl avertizează Heide.
— Valorificarea unei perechi de bocanci nu înseamnă jefuire, protestează Porta. Oamenii nu mărşăluiesc în
Paradis încălţaţi. In orice caz, eu n-am auzit niciodată de vreun înger care să poarte bocanci!
— Turela ora patru, intervine Bătrânul în discuţia noastră. T-34, la o mie şapte sute de metri!
Rotesc repede turela înspre poziţia indicată şi prind în colimator un T-34 care tocmai trece printr-un zid de
piatră. E imposibil să nu-1 nimeresc. Apăs pedala de declanşare cu sânge rece, însă din ţeava tunului nu se
aude decât un sunet foarte
slab.
Ne uităm cu toţii la Micuţul, care stă ntpăsător pe podea şi
aruncă zaruri.
— Pe toţi dracii, ce naiba faci? răcneşte Bătrânul furios. Pentru numele lui Dumnezeu, de ce n-ai
încărcat tunul ăla
blestemat?
— Nu mai avem muniţie, explică Micuţul indiferent, amuzându-se în continuare -cu zarurile.
— Am trăit s-o aud şi p-asta, zbiară Bătrânul, scos din minţi. De ce dracu' n-ai raportat?
— Păi, ai spus să ne ţinem gura, răspunde Micuţul, că ştii tu mai bine ce trebuie să facem!