1985 Sven Hassel Comisarul

ce-mi stă în putinţă ca să vă zgudui zdravăn de tot!
— O să am grijă să fii scos la raport, zbiară Heide furios. M-ai înţeles, Obergefreiter?
— Zău? rânjeşte acesta batjocoritor, făcându-i semn cu ochiul unui Gefreiter scund, cu un nas ascuţit şi
cu o licărire de „Gross Deutschland" în ochi. Apucă-1 pe Unteroffizier de picioarele sale plate şi ai grijă
să nu i se întâmple nimic. Ar fi păcat să nu ne mai raporteze!
— Taci odată, se răsteşte Leutnantul, cu o energie aproape ucigătoare. Pe Unteroffizierul ăsta îl lăsăm aiki,
ordonă el scurt. Poate să ne raporteze şi siberienilor, care vor sosi cât de curând!
Brusc, cei doi soldaţi îl lasă pe Heide să cadă. Se izbeşte cu capul de-un arc masiv, scoate un ţipăt şi începe să
sângereze la ceafă.
— A murit nenorocitul? întreabă soldatul cu nas ascuţit, ai cărui okhi sclipesc de-o bucurie diavolească.
— Din păcate, nu încă, răspunde Obergefreiterul. Dar o să-1 aşezăm aici, la margine, poate-1 pierdem pe
drum.
. — Gafa, strigă Leutnantul. Nu mai avem timp! Restul vor fi luaţi de următoarea căruţă!
— Adică de ruşi, hohoteşte Obergefreiterul, strecurându-se prin trapa şoferului şi închizând-o în urma
lui.
— Agăţaţi-vă cu dinţii şi cu mădularele de deschizăturile de ventilaţie! urlă bărbatul cu nas ascuţit; dispare în
turelă, râzând zgomotos.
Leutnantul ne priveşte nervos şi îşi potriveşte microfonul.
— Panzer! Cu toată viteza înainte, marş! ordonă el. Se vâră şi ci în turelă, închizând trapa.
Nu apucăm să ne îndepărtăm prea mult, când primul dintre noi moare îngheţat. E un infanterist slab, cu braţul
drept amputat.
ivii . " ' .-:
__ Unul de-aici a luat-o spre Valhalla, comentează Micuţul,
în timp ce împinge cadavrul peste bord, făcându-ne mai mult
Ioc.
Puma blindată goneşte în josul unei pante abrupte. Un
Feldwebel e aruncat pe drumul îngheţat; se loveşte de o piatră ascuţită şi capul i se sparge ca o coajă de ou. Fără
a fi observaţi, doi dintre cei mai grav răniţi s-au sufocat cu gaze de eşapament. Au avut ghinionul să fie aşezaţi la
margine, lângă deschizăturile de ventilaţie ale motorului.
__ Opriţi, opriţi idioţilor! zbiară furios Micuţul, izbind cu
automatul în tambuchi.
Trapa rămâne închisă. Chiar dacă ne-au auzit, nu reacţionează în nici un fel.
— Bandă de ucigaşi nenorociţi! răcneşte Heide, care şi-a recăpătat cunoştinţa. Are ceafa bandajată cu o
eşarfa.
— Fii mulţumit că te-au luat, spune Bătrânul epuizat. Ar fi putut foarte bine să te lase acolo, fiindcă în
nebunia ta ai început să-i ameninţi că-i raportezi. Toţi şase sunt reci şi crunţi
" ca o iarnă rusească.
O explozie cutremurătoare îl întrerupe. Un colţ al turciei dispare şi se vede prin gaură interiorul vehiculului.
— Obuz antitanc, geme terorizat Gregor, lipindu-se de
turelă.
Greul vehicul blindat se întoarce şi trece scrâşnind peste tunul antitanc amplasat între două tufe desfrunzite.
Tunul e zdrobit.
Doi vânători de tancuri ruşi, îmbrăcaţi in uniforme ponosite, aleargă cu disperare pe câmp. Puşca-mitralieră de la
botul Pumei scuipă în urma lor gloanţe-trasoare.
Primul soldat e aruncat în faţă şi rămâne culcat în zăpadă, cu trupul contorsionat. Celălalt e strivit sub roţile
imense ale Pumei. Vehiculul$se smuceşte brusc şi porneşte în marşarier cu viteză maximă, îndreptându-se spre
caporalul care şi-a ridicat braţele în semn că se predă. Când simte că maşina blindată îl va izbi, se pierde cu firea
şi începe să fugă în cerc. Puma se joacă cu el de-a şoarecele şi pisica. De fiecare dată când se apropie de rus,
şoferul pune frână şi reduce motorul la tăcere.
— Ce naiba? strigă Bătrânul enervat. Parcă ne-am urcat într-un balamuc pe roţi!
Rusul se prăbuşeşte în zăpadă, îşi înălţă mâinile către maşină, implorând milă. Aceasta se opreşte de parcă s-ar
pregăti să se năpustească spre el. Motorul urlă la intensitate maximă.
Imensul vehicul pe opt roţi porneşte şi-1 zdrobeşte pe rus. în nu mai rămâne decât o pată însângerată.
171
— îi raportez, să mă ia dracu' dacă nu! zbiară înfierbântat Bătrânul. Nu-i de mirare că ne omoram unii pe alţii în
vremurile astea, dar ce-au făcut ei depăşeşte orice limită!
— Nu crezi că ar fi mai înţelept din partea ta să stai cât mai departe de Torgau? întreabă Porta rânjind. Fii sigur
că Gustav cel de Fier* a_aflat cine i-a băut coniacul şi i-a umplut sticla cu pişat de cal!
— Gustav cel de Fier nu mai e la Torgau, spune Bătrânul, spre marea noastră surprindere. Acum e
Hauptwachtmeister la Germersheim!