1985 Sven Hassel Comisarul

de puşcă-mitralieră i-a frânt spinarea. Măruntaiele i se preling în zăpadă şi se prăvăleşte inert ca o
cârpă.
Tragem cu aruncătorul de flăcări în pădure, şi astfel vacarmul ia sfârşit, înaintăm iarăşi prin stepa biciuită
de vânt. Frânţi de oboseală, ne săpăm gropi individuale, aşteptând barajul de artilerie care trebuie să ne
asigure trecerea pe malul celălalt al râului. Regimentul de motociclişti a fost făcut ţăndări pe când încerca
să treacă râul. Mulţi dintre soldaţi s-au înecat din cauza focului susţinut al mortierelor care le-a spart gheaţa
de sub picioare. Cei ce n-au murit înecaţi au fost zdrobiţi de sloiurile de gheaţă care se ciocneau unele de
altele cu sălbăticie. Zgomotele izbiturilor se aud ca nişte tunete.
Porta îşi întinde mantaua verde pe zăpadă şi aruncă de câteva ori cu zarul ca să se încălzească.
— Haideţi, momâi degerate, îi provoacă el. Hai să dăm în căiuţi. Voi rămâneţi cu norocul, eu cu banii.
Tremurând, ne vârâm cu toţii în groapa din zăpadă şi în curând uităm de frig. Azvârlim febril zarurile şi
ajungem să ne pierdem şi cămăşile.
Primul e decavat Gregor Martin, dar nu abandonează şi împrumută de la Porta o sumă mare de bani, cu o
dobândă de optzeci la sută. Heide pierde tot. în curând e lefter şi Barcelona.
86
Albert refuză să creadă că e falit. Are impresia că nu poate avea ghinion, din moment ce e singurul negru
printre atâţia albi. Ne explică, a nu ştiu câta oară, că tatăl lui era toboşar la Husari.
— Dacă v-a rnai rămas ceva mărunţiş pe fundul portofelelor, eu mizez dublu, ne promite
Porta pe un ton
prietenos.
— Dacă nu, vă împrumutăm noi, se oferă Micuţul, care e
casierul lui Porta.
Albert încuviinţează cu o expresie pierdută.
— Dar să nu uiţi ce le fac. albii celor care nu-şi plătesc datoriile de onoare, îl ameninţă Micuţul în
clipa în care îi înmânează un teanc de bancnote.
— Fir-ar să fie, ce frig e! geme Gregor, încercând să-şi încălzească faţa cu propria-i răsuflare, în timp
ce Micuţului îi atârnă ţurţuri din sprâncene.
în depărtare, urletele lupilor se contopesc cu rafalele vântului care suflă tăios pe întinderea stepei.
— Chiar că-i frig, încuviinţează Bătrânul. Dar cum ai vrea să fie nopţile de iarnă în Rusia?
— Merde aux yeux, murmură Legionarul, frecându-şi
mâinile.
— Şefii de plutoane la comandant!
Ordinul e transmis dintr-un adăpost într-altul.
— Arză-i-ar flăcările iadului, blestemă Bătrânul nervos, în sfârşit o lovitură reuşită, şi Armata dă totul
peste cap din cauza unui prăpădit de comandant de pluton!
— C'est la guerre, mon amil îl consolează Legionarul, trăgând încă un fum din ţigară.
Rafalele spasmodice de vânt se transformă într-una din temutele furtuni de zăpadă din Rusia. Până şi lupii
se ascund. Atacul continuă însă şi pe furtună. Vântul are atâta forţă încât ar putea lua pe sus şi-un bivol.
Bătrânul se întoarce pe partea protejată a nămeţilor, luptându-se cu vijelia.
— în picioare, puturoşilor! Sus! zbiară el de la distanţă. Ne ridicăm echipamentul, bombănind.
— Cine e în frunte? întreabă Barcelona, luând o duşcă de
vodcă.
— 114, răspunde Bătrânul, aprinzându-şi pipa cu mişcări
lente.
— în cazul ăsta, nu trebuie să ne omoram prea tare, propune Porta. Să-i lăsăm pe infanterişti să
ne croiască drum. Noi călcăm pe urmele lor şi pericolul se reduce la jumătate!
Micuţul deschide puşca cu trei ţevi, o încarcă cu gloanţe dum-dum şi o închide la loc.
87
— La ce naiba visaţi acolo? zbiară Bătrânul, vârându-şi capul pe uşă. Haideţi! Grăbiţi-vă! O
s-aveţi destul timp să contemplaţi cadavre când o să zăceţi într-o groapă comună!
E ca ^i cum ar fi aţintite asupra noastră mii de mitraliere. Un covor de trasoare mătură străzile înguste ale
satului. La fiecare geam apar flăcări de la gura ţevii. Grenade de mână sfârtecă aerul şi explodează cu
trosnete ascuţite. Orice adăpost, oricât de mic, ascunde un soldat al Armatei Roşii, gata să lupte cu un
dispreţ fanatic faţă de moarte.
Micuţul geme înfundat, se împleticeşte şi se reazemă de perete, plin de sânge.
— Micuţule! strig eu cuprins de panică, şi mă arunc lânaă el.
Deschide ochii şi mă priveşte tulbure. Din partea opusă, apare în fugă Porta, urmat îndeaproape de Gregor,