1985 Sven Hassel Comisarul

__ După ce bat de trei ori în uşă si-o deschid, şopteşte
Wachtfeldwebelul, nu intraţi mărşăluind, ci zburaţi pur şi simplu "nâuntru, şi nu care cumva să uitaţi să vă
ţineţi degetele de la picioare în spatele dungii albe de pe podea. Dacă n-o să faceţi aşa Hauptfeldwebelul o
să vă strivească ca pe nişte viermi şi-o s-aj'ungeţi să vă mâncaţi propriii hemoroizi.
— Ştim, Herr Feldwebel, să trăiţi! strigă Porta sigur pe el. Noi am mai fost aici. Aşadar, deschideţi
porţile iadului!
Uşa zboară în lături, escorta pătrunde zornăind în încăpere şj se aliniază în spatele liniei albe.
Gregor dă raportul cu aşa o viteză încât transformă întreg discursul într-un cuvânt interminabil.
Chipul Hauptfeldwebelului aşezat la birou degajă o răutate bestială, care 1-ar îngrozi chiar şi pe un erou de
război.
în timp ce ne măsoară unul câte unul, ochii îngropaţi în osânză îi lucesc mişeleşte.
îşi trece o mână păroasă, ca de maimuţă, peste ţeasta complet cheală şi rămâne cu privirea pironită asupra
Micuţului, ca şi cum nu şi-ar crede ochilor.
— Pentru numele lui Dumnezeu, cum de-ai fost recrutat cu faţa asta atât de pocită? întreabă el,
mormăind.
— permiteţi să raportez, Herr Hauptfeldwebel, să trăiţi! rage Micuţul, privind ţintă un portret al lui Hitler,
sunt membru al familie^ Frankenstein, să trăiţi!
— îţi baţi joc de mine? se zbârleşte ameninţător Hauptfeldwebelul, ridjcându-se pe jumătate
de pe scaun. Fără să mai aştepte vreun răspuns, urlă:
— Prizonieri, stânga-mprejur! Pas alergător! Bineînţeles, preotul regimentului se împiedică de
propriile-i
picioare, întins pe podea, sprijinindu-se într-un cot, cu bărbia în palmă ca un îngeraş, începe să cânte
un psalm:
El vine înfometai, obosit şi slab împovărat de îndoieli. Nu fi mânios...
— Omul ăsta e beat criţă, constată Hauptfeldwebelul. ridicându-se complet de pe scaun. Ce
înseamnă asta?
— Permiteţi să raportez, domnule, se repede Porta, pocnind de trei ori din călcâie. Să vă spun cum a fost,
domnule, cum a ; 'juns preotul aici! Noi nu-1 văzusem niciodată înainte, domnule, pană în clipa în care a
apărui din întuneric si ne-a ordonat să intrăm la „Fecioara trandafirie", unde avea datorii pentru ceea
34
ce consumase acolo, să trăiţi! Apoi a sosi-Standortkommandantul pe un roib şi ne-a ordonat
să-1 arest;: pe preot şi să-1 luăm cu noi, domnule. Permiteţi să raportez. , mai întâmplat odată ceva
asemănător, să trăiţi, cu o escortă ducea nişte prizonieri spre închisoarea Garrison din Miinch< •-. Aceşti
nefericiţi mărşăluiau pe Leopoldstrasse când le-a apă în faţă un cal negru care-l purta pe generalul de
infanterie Rii von Leeb. Pe cealaltă parte a străzii, era Oberveterinărul Dok Schobert, care cânta
cântece porcoase, domnu Generalul-comandant le-a ordonat sâ-1 ia cu ei şi pe lăutarul .veterinar. Asta
am făcut şi noi, domnule, pentru că un ord; un ordin, aşa cum un şnaps e un şnaps, să trăiţi! Dar când intrat
pe Leopoldstrasse, a apărut un alt cal, unul roşu, cu ş, de stat-major al Corpului 7 Armată, Oberstul von
Wittsleben şa. Calul ăsta era cu adevărat austriac; slujise în Regimentul 2 Husari, dar de când Austria
a revenit la Marele Imperiu German, să trăiţi, s-a reîntors şi regimentul în Armata germană. Şeful de
stat-major înhăţase doi Gefreiteri din Regimentul 40 Infanterie, domnule, pe care i-a surprins într-o
conversaţie de înaltă trădare. Şi ei au fost predaţi sărmanei escorte...
Hauptfeldwebelul scrâşneşte din dinţi atât-de tare încât e o| mare minune că nu-şi scrânteşte fălcile. Ochii
încep să i se mişte! sălbatic în orbite. \
— Permiteţi să raportez mai departe, domnule, continuă! Porta, aproape fără suflu, pentru această
escortă necazurile nu i. se sfârşiseră încă, să trăiţi! Tocmai mărşăluiau elegant prin; Măria Theresien
Platz, când s-au ivit doi soldaţi alergând, de, parcă le-ar fr pârlit o flacără fundurile, domnule. S-a auzit un;
zgomot prelung dinspre „Brutarul de Aur", unde un Leutnant ţopăia în jurul uşii batante ca şi cum ar fi
primit un şut în fund. să trăiţi! Ei bine, totul începuse de la Stabszahlmeisterul Zorn...
Hauptfeldwebelul inspiră adânc de două-trei ori, apoi începe să ragă. Cuvintele îi ţâşnesc de pe buze atât de
repede, încât e imposibil să înţelegem ce spune. Intr-un târziu, când îşi recapătă stăpânirea de sine, se
prăbuşeşte înapoi în scaunul care scârţâie în semn de protest.
— Tu, tău odată! îi aruncă el lui Porta. Mă aduci în pragui nebuniei. Sporovâieşti mai rău ca un stol de
păsări. Nici măcar nu mai pot să-mi urmăresc gândurile. Pe toţi dracii, ce-are de-a face cu mine escorta
voastră din Corpul 7 Armată? Acum suntem la Berlin. Nu mă interesează ce s-a întâmplat la
Miinchen. Mă cac pe Miinchen şi pe Corpul 7 şi-ţi ordon şi ţie acelaşi lucru!
36
__ îmi pare rău, să trăiţi! N-am nici un rahat disponibil în ornentul de faţă, domnule, zâmbeşte Porta