1985 Sven Hassel Comisarul

tejgheaua lungă, încărcată cu carnal răvăşiţi, peşte, caltaboşi şi Sauerkraut.
Doi copoi foarte vioi, cu plăcuţele în formă de semilun legănându-li-se pe piept, se opresc îngroziţi când Panter- ţâşneşte în aer ca o săgeată neagră, aterizează cu o bufnitur surdă pe tejghea» şi patinează prin mormanul
alunecos
238 .
âncare- _
Se pune pe înfulecat de parcă s-ar pregăti să postească
care- -- •de
Z1 C i 'fre copoi îşi smulge casca şi o azvârle pe podea,
inul dimie v
Unul ui""- --*- . -
haltă de zoare. într ~- l'lalt poreclit Sparge-Boaşe, datorită metodei sale
^e te de interogare, se holbează cruciş la 'botul căscat al preiera simte căldura respiraţiei. Tremurând de
frică, se
pante r poleşte în spatele tejghelei şi se înghesuie sub o etajeră, °H în mod normal ar putea încăpea cel mult un
copil de zece •U şi nicidecum un copoi de o sută de kile. ^''Ulrich priveşte curios în jos. Se
gândeşte probabil dacă încape sub etajera joasă.
L- Mein Ftihrer, salvează-mă! ţipă deznădăjduit
Sparge-Boaşe. _
Ochii galbeni ai panterei sclipesc in penumbra. Cu un« mormăit de plăcere, scoate o labă imensă şi-1
loveşte jucăuş pe
Sparge-Boaşe.
E mai mult decât poate el suporta.
— O să mă devoreze, ţipă acesta. Cu un hohot prelung, se rostogoleşte de sub etajeră şi se târăşte rapidpe
podea, alunecând pe covorul de zoaie presărate pe jos.
Ulrich crede că omul vrea să se joace.
Fericit, face un salt şi aterizează cu un răget sec pe spinarea copoiului îngrozit.
Copoiul schelălăie prelung de frică şi se rostogoleşte pe spate, zvâcnind, din mâini şi din picioare.
Ulrich se distrează de minune.
îl muşcă jucăuş pe poliţist de picior, apoi îl bate pe umăr şi-i sfâşie-vestonul uniformei. Acesta priveşte în botul
căscat al lui Ulrich, cu colţi uriaşi. E ultimul lucru pe care-1 mai vede pe lumea asta.
— Infarct, spune doctorul, care examinează cadavrul. Două vodci mari şi o sticla de vin ca să ne clătim,
zbiară
provocator Porta, când ne facem gălăgioşi intrarea în stabilimentul „La Nataşa".
Aici nu dăm de băut pe -datorie, se răsteşte Anna Momeala, încleştându-şi mâinile pe sticle.
Datorie? rânjeşte Porta, scoţând la iveală din buzunar un anc gros de bancnote. Dacă vreau, cumpăr toată
buda!
nna holbează ochii şi. dintr~o dată, devine cât se poate de amabilă.
„„.T- S6 " 3' 7-ice să-mi vezi pisicuţa? îl întreabă ea pe Micuţul, «mplandu-i cu dărnicie paharul.
Prob h i" -mă mteresează, face Micuţul; strâmbând din nas. aoil că-i zbârcită toată şi mâncată de molii!
— Să nu faceţi scandal pe-aici, avertizează „loboşarur
în realitate e Feldwebel de securitate, desemnat să nă'Care ordinea în bordel. E poreclit astfel pentru
că înainte de r L2t • fusese într-adevăr toboşar, la clubul de noapte „Luoul 0,?u Oi din Le.pzig.
P 8alb( V
— Tu să taci, spune Bătrânul, sughiţând în paharul vodcă.
Cl1
„Toboşarul" devine stacojiu şi cotcodăceşte în semr, protest.
' e
— Ţi-am spus să taci, sughiţe Bătrânul, încăpăţânat Sn Oberfeldwebel şi am o stea în plus faţă de
tine! '
-i— Mă doare-n cur de stelele tale, ţipă „Toboşarul", cu voce femeiască. O să vă purtaţi cum spun eu!
— Mă întreb dacă s-o fi culcat vreodată cu mă-sa! rânjeşte
* Porta obraznic.
— L-au trimis la război fiindcă o speria pe soră-sa, urlă Micuţul. Se tăvăleşte de râs la propria-i
glumă.
— Hai, fiţi drăguţi unii cu alţii, ne dojeneşte /vnna. Ne-ar părea foarte rău să fim nevoite să vă
azvârlim afară!
— Da' de ce nu-ncerci? Iaca, uite-acum! nechează Barcelona. Trânteşte provocator un scaun de