1985 Sven Hassel Comisarul

lume.
— Totul e mare în Rusia, filosofeazâ Barcelona. Ştiai că
ruşii îşi cumpără întotdeauna încălţăminte cu două numere mai mare? Le dă mai multă siguranţă de sine.
— Tu cureţi ceapa, îi ordonă Micuţul profesorului, şi apoi o .tai în felii subţiri. Iar tu, bolovane, se întoarce el
către fostul
. Oberst, tu te ocupi de sfeclă şi de varză! Şi ai grijă ce faci, că-ţi
deşurubez urechile!
Porta duce pe cap un sac de făină şi la bfâu şi-a legat un ştergar cenuşiu de atâta jeg. îl privim ca'pe bucâtarul-şef
de la Grand Hotel din Paris.
— Ia să vedem, exclamă el nerăbdător, jucându-se cu un cuţit pe deasupra capului. Pentru început a\*em nevoie
de cinci litri de apă. Nici o picătură în plus sau în minus. Julius, tu care eşti un perfecţionist prusac, o să torni
apa. Mai departe! Avem şi puţină carne de vacă. Ne trebuie trei kilograme, apoi încă un kilogram jumate de
carne de porc. După asta, cinci legături de praz, una la fiecare litru de apă, şi patru sute grame de varză. Noi o să
punem cinci sute. Nu strică. Un kilogram de sfeclă, o jumătate de ţelină şi o mână de pătrunjel. Avem aşa ceva?
— Nu avem pătrunjel, spune Bătrânul.
— Putem pune mărar în loc de pătrunjel? Din ăsta e destul, propune Micuţul, iţindu-şi capul din pivniţa.
S-a instalat ca paznic la provizii.
— Să-ncercăm, se-nvoieşte Porta. S-ar putea ca borşul iasă mai bun aşa. Pentru numele lui Dumnezeu,
avem ci căpăţâni de usturoi? Fără asta nu mai iese nimic!
— Aici, răspunde Micuţul, aruncându-mi o funie întrea Pune-1 tot! O să-i dea un gust mai bun! David, fiul
blănaru jidan, spunea întotdeauna că nu te poţi sătura niciodată < ;. usturoi, îţi ridică mădularul ca pe un
catarg de steag la ziua lui Adolf!
— Mai avem nevoie de nişte smântână acră, spune Porta, îmi trebuie neapărat smântână acră!
— Pune oţet, sugerează Gregor. Asta acreşte precis.
— Acum nu ne mai lipsesc decât untul, sarea şi piperul, exclamă Porta şi începe să fredoneze cântecul
lăptarului beat.
— Cât de mult piper? întreabă Micuţul din pivniţă. Aici nu-i decât un sac!
— Idiotule, şuieră Porta. Nu-i nevoie decât de-o linguriţă,
— Fierbe apa, avertizează Heide, alergându-1 pe profesor de cinci ori în jurul ceaunului.
— Daţi-i drumul, strigă Porta. Cepele, prazul alb, varza. Jumătate de sfeclă şi ţelina tăiată subţire.
— Totu-i gata! Oligofrenii ăştia ai mei şi-au făcut treaba, Dacă nu eşti mulţumit, spune-mi mie şi-i aranjez
eu imediat pe amândoi!
— Mai îacă-ţi gura, Micuţule! Vorbeşti prea mult şi mă calci pe nervi, avertizează Porta. Şi-acum să
rumenim legumele în unt nesărat din Ucraina. Ivan face cel mai gustos unt din lume. Dacă Grofaz* a
intrat în Rusia pentru unt, atunci o să-1 urmez până la capăt! Să punem carnea şi, până când se face, cântăm
„aria vânătorului" din Jăgerbrauten. Micuţul şi Albert sunt baritonii, iar Heide şi Gregor
sopranele. Sunteţi gata?
Porta bate tactul pe buza oalei cu lingura de lemn şi din colhozul jegos răsună pe întinsul stepei „aria
vânătorului". Porta îi acompaniază; lovindu-se ritmat cu mâinile pe piept, îi cade punga cu făină de pe cap.
îşi pune piciorul pe spinarea profesorului, care stă pe podea şi curăţă mitraliera grea, conform ordinelor
Micuţului, cu o atitudine de vânător sadea.
— Der Forster ist tot, Der Wilddieb lebt!** cântă el cu un glas - pătrunzător.
— Ia ascultaţi-1, strigă Micuţul încântat. Nu-i aşa că le zice al dracului de bine?
* Grofaz — poreclă data lui Hitler, reprezentând iniţialele expresiei ..Grosster Feldherr aller Zeiten" (Cel mai mare strateg al tuturor
timpurilor) (n.t.).
** Pădurarul e mort! Braconierul trăieşte! (Ib. germ.).
jsje aşezăm în cerc lângă ceaun. Porta fredonează un cântec rusesc de seceriş, în timp ce pune şi usturoiul
înăuntru, amestecându-1 cu restul legumelor.
— N-ar merge şi o raţă la chestia asta? întreabă Micuţul. Fă rOst de-o raţă! îi ordonă el fostului Oberst, care
întâmplător găseşte una.
— Sâ-ţi explic cum e cu raţa, spune Porta. Oricine ar trebui sâ ştie asta. Există două feluri de borş. Unul
obişnuit, pe care-1 fac polonezii şi ucrainenii, întâi se rumeneşte o raţă, apoi o tai, ÎJ scoţi oasele şi
tendoanele şi o mărunţeşti. în timp ce cânţi o parte din „Katerina Ismailova", o arunci în supă bucată cu
bucată. Uite-aşa! Plop, plop, plop! Şi de fiecare dată când raţa face „plop", poţi sâ-ţi pui o dorinţă!
— De exemplu, o muiere straşnică, se repede Micuţul visând cu ochii deschişi.
— N-a fiert destul borşul -ăla? se interesează nerăbdător Bătrânul şi se linge pe buze ca un lup
hămesit.
— Nu poate fi nimic mai rău pentru un bucâtar-şef, îl mustră Porta cu seriozitate, decât nişte clienţi
care şi-au pierdut răbdarea! Oi fi tu şeful adunăturii ăsteia, dar la bucătărie sâ nu-ţi bagi nasul! Eu comand