1985 Sven Hassel Comisarul

— Cui i-a venit rândul de data asta? se interesează Bătrânul,
zâmbind maliţios.
— Urmează supersoldatul Fiihrerului şi Sven, rânjeşte Porta
cinic.
— Duceţi-vă afară. Pregătiţi cablurile! ordonă scurt
Bătrânul.
— Tot noi am fost şi data trecută, protestează cu
încăpăţânare Heide.
— De ce te plângi? îl întreabă Micuţul, rânjind satisfăcut. Ai şansa să mori ca un adevărat erou,
camarade! Cară-te şi răţoieşte-te niţel la Ivan.
— Am ajuns, se aude vocea lui Barcelona în staţia radio. Mişcaţi-vă fundurile şi legaţi strâns
cablurile. Vecinii se îndreaptă spre noi cu pârâitorile lor automate.
— Transmite-i lui Ivan toate cele bune, surâde Porta, în vreme ce Heide deschide trapa şi iese din
tanc.
Mă adăpostesc între şenile, când o rafală de puşcă-mitralieră răscoleşte colbul dinîr-o latură a Tigerului.
— Mişcaţi-vâ mai repede, strigă nervos Barcelona din turelă. O să ne trezim aruncaţi în aer imediat.
— închide pliscul, nemernicule! mârâie furios Heide. Mai bine ai coborî să ne-ajuţi. Cablul e complet
înţepenit!
înjurând şi blestemând, cu mâinile pline de sânge, reuşim până la urmă să agăţăm cablurile de masivele
cârlige de
remorcare.
— Trage! zbiară Heide, scos din sărite.
Urlu îngrozit când o grenadă cade lângă mine. Instinctiv, o lovesc cu piciorul şi-o trimit înapoi. Aterizează
lângă un caporal, pe care-1 aruncă în aer.
— Ce naiba tot faceţi acolo jos? şuieră Barcelona, căruia i se vede creştetul capului cu puţin deasupra
muchiei turelei.
— Nu vezi că trag în noi? zbier eu iritat.
— Şi ce-ai vrea? râde el. încă n-ai aflat că lupţi într-un război mondial? .,.., ,... .
..
Motorul duduie. Din ţevile de eşapament ţâşnesc flăcăii, în timp ce şenilele ne împroaşcă cu bulgări mari
de pământ.
— Pentru numele lui Dumnezeu, ieşiţi odată de acolo, se răsteşte Barcelona, aplecându-se peste
marginea turelei. Idioţilor, vreţi să vă alegeţi cu fuduliile ţăndări?
Mă rostogolesc într-o parte şi automatul îmi alunecă sub şenile.
— O să-1 plăteşti, se râţoieşte Heide, pe tonul său de Unteroffizier arogant. O să ţi se reţină din
soldă si ultimul sfanţ.
— Cap pătrat ce eşti! şuier eu, adăpostindu-mă din calea unei rafale de puşcă-mitralieră.
— Hai să scoatem cablul acum, ordonă Barcelona cu superioritate, când Tigerul nostru este tras
afară din groapă.
— Cum e vremea pe la voi? întreabă Porta când ne strecurăm prin trapă. Aţi aflat ceva nou de la
băieţii vecinilor?
Nu ne sinchisim să-i răspundem.
După-amiază târziu, regimentul pândeşte la marginea pădurii. Ţevile lungi ale tunurilor sunt îndreptate spre
şoseaua Harcov-Kiev, care trece prin Orei şi duce drept la Moscova. Mulţi dintre noi ne îndoim că am putea
să răzbim până acolo.
în plutonul nostru, doar Heide crede că vom reuşi; e optimist cât pentru noi toţi.
Dinspre râu se apropie o ceaţă deasă, care se întinde peste câmpurile cu floarea-soarelui şi porumb. O
baterie grea de „orgi ale lui Stalin" lansează rachete asupra poziţiilor germane. O rachetă, care apare prin
ceaţă şi explodează deasupra solului, oferă un spectacol de nedescris. Parcă ar fi o lampă veche cu gaz gata
să se stingă, dar care se aprinde din nou, inundând totul intr-o lumină strălucitoare.
Pe o casă din vadul dealului, flăcările dansează sălbatic. Probabil, e reşedinţa vreunui mare grangur. Tot
dealul e acoperit cu un covor de flori, sădite -şi aranjate de mâna unui .specialist, oferind o privelişte
fantastică sub lumina flăcărilor tremurătoare, în depărtare se vede un sat înghiţit în întregime de foc. Pare
că vâlvătăile se întind până la noi.
Vălătuci de fum negru se ridică din tancurile ruseşti T-34 şi din P-4-urile germane care ard pe malul râului.
S-a ordonat încetarea comunicaţiilor prin radio şi în atmosferă domneşte o linişte stranie, în jurul nostru se
ivesc copaci desfrunziţi, ca nişte santinele dezbrăcate, în gară, sau mai exact lângă ruinele a ceea ce