You also want an ePaper? Increase the reach of your titles
YUMPU automatically turns print PDFs into web optimized ePapers that Google loves.
— Eşti bâftos, rânjeşte Porta, colonia care s-a aciuit pe miri e din cale-afară de vioaie. •<br />
— Şi eu credeam că-s norocos, oftează Micuţul abătut, dar au venit opt sute de amici de-ai lui la<br />
înmormântare şi se'pare că s-au hotărât să se stabilească aici.<br />
— M-am cărat, anunţă Porta. Am treburi mai importante decât să stau şi să discut despre funeraliile<br />
unui păduche.<br />
Se opreşte după o clipă şi cercetează curios o pancartă mare, de ua galben strălucitor, pe care stă scris cu<br />
litere de-o şchioapă:<br />
GEHEIMES SONDERKOMMANDO IV/3 z.b.v.<br />
INTRAREA PERSOANELOR NEAUTORIZATE<br />
STRICT INTERZISA<br />
Ca de obicei, Porta e ferm convins că el e autorizat. Păşeşte ţanţoş şi salută în trecere pisica preferată a<br />
mecanicului-şef Wolf. Animalul tocmai a fost înaintat la gradul de Unteroffizier şi sade pe radiatorul unui<br />
vehicul al Armatei, spălându-se de zor. Porta trece printr-un coridor lung şi îngust şi se opreşte în faţa unei<br />
uşi masive cu o plăcuţă albă:<br />
BIROUL DE COMANDĂ INTRAREA STRICT OPRITA<br />
Ciuleşte urechea, apoi trosneşte uşa de perete cu piciorul şi intră. Se află într-un birou spaţios, mobilat cu<br />
gust, care 1-ar face şi pe-un general prusac de viţă nobilă să-şi lingă buzele de poftă.<br />
— Ce dracu mai vrei şi tu? se râţoieşte mecanicul-şef Wolf, împăratul neîncoronat al proviziilor şi<br />
echipamentului Armatei. (Stă proţăpit în faţa unei oglinzi imense, admirându-şi propria imagine.) Nu vezi<br />
că tocmai dădeam să ies? spune el. lips't de amabilitate, în- vreme ce-şi toarnă o jumătate de sticlă cu apă<br />
de colonie peste pârul negru, strălucitor. (Rânjeşte şi-şi admira coroanele din aur ale dinţilor.) Cum deai<br />
intrat? întreabă el-vădit nemulţumit. N-ai văzut semnele alea cu „Intrarea strict oprită"?<br />
— Cum am intrat? zâmbeşte Porta zeflemitor. Pe uŞ â : se-nţelege. Cum credeai? Ce te dai atâta cu<br />
„Vis de târfă"? A' pornit-o niţeluş după gâuricâ rusească, ai?<br />
Ca să nu te miros pe tine, putoare! răspunde Wolf acru. ^ Eşti un tip bine, îl flatează Porta. Vrea să<br />
pocnească din<br />
. „te dar nu reuşeşte, degete, ^ facg Wo,f cu supenoritate. Doar nu vrei ca un<br />
~~" v şef ca mine să arate ca adunătura voastră de scursori "î eCa ,ocietăţii, ce-ţi închipui tu?<br />
_- Asta-i părerea mea, zâmbeşte Porta fals, ţinand-o pe-a • rîn realitate e convins că Wolf arată în ochii<br />
întregii lumi ca «maimuţa urlâtoare.) Eşti o persoana extrem de elegantă. Să ti că mirosul tău de trandafiri<br />
se simte de la zece kilometri, cu ântul în spate. Nimeni nu ţi-ar pune la îndoială siguranţa de<br />
v sine.<br />
1_ Ai dreptate, răspunde Wolf, neascunzând faptul că admiraţia făţişă a lui Porta îl încântă peste măsură.<br />
Dacă vrei sa atingi culmea pe care se lăfăie la soare ai putred de bogaţi, trebuie să degaji o aură de respect.<br />
N-are rost să umbli ca unul care-mpinge tot timpul butoaie cu benzina de colo-colo, aşa cum arăţi tu. N-o să<br />
ajungi departe. Clasă, pricepi? Clasa e totul. Dacă ai aşa ceva, prostănacii te vor pupa şi-n fund.<br />
— Just, admite Porta şiret. Cu toţii spun că mecanicul-şef Wolf e un bărbat foarte chipeş!<br />
— Asta ştiu şi eu, răspunde Wolf, dichisindu-se şi întorcând capul într-o parte, pentru a se privi din alt<br />
unghi.<br />
— Avem necazuri, face Porta abătut, îşi unge cu gem o felie de pâine cu brânză.<br />
— Cum? exclamă Wolf. Nu vor rahaţii să cumpere bilete?<br />
— Altu-i baiul, explică Porta. Au cumpărat cu toţii bilete, dar acum s-au apucai sa le vândă la negru<br />
diviziei vecine. Sunt mai multe bilete decât locuri!<br />
— Atunci mai adăugaţi locuri, spune Wolf cu indiferenţă. (Gesticulează enervat.) Pentru tâmpenii dastea<br />
vii să mă deranjezi?<br />
~_Păt Craci cu Scârţ ne provoacă toată bătaia de cap, oltează Porta. Nu ne da decât cotlonul ăla prăpădit în<br />
care-şi ţine afurisitele de tractoare comuniste. Acolo nu încap decât ai noştri.<br />
Să ne gândim puţin, spune Wolf, mirosind un trabuc ca u n proprietar grec de vapoare care-a pornu-o de la<br />
zero. Ia Unu K îl pofteşte el pe Porta.<br />
Şi le aprind unul altuia, suflă vălătuci mari de fum si judecă<br />
uaţia. Amândoi sunt oameni de afaceri care privesc războiul<br />
lin'^ e ~? ne 8 ustor i e din cale-afară de riscantă. Pentru ei nu există<br />
afa" • ^ rontluu i sa u duşmani. Cel mult, asociaţi „dificili" în<br />
Î18<br />
219<br />
Dacă-şi închipuie cineva că vor lăsa să le scape vreo ocaz' se înşeală. Pentru cei doi, orice lucru are<br />
valoarea sa într-nn l f\ sau altul. Iel<br />
— Ce-ai zice de-un mic Enzian*, propune Porta, arătând butelcă mare, aşezata pretenţios pe o măsuţă
Change language