1985 Sven Hassel Comisarul

credincios!
— Asta înseamnă că nu crezi în Dumnezeu! bolboroseşte preotul, ţinând în braţe un stâlp.
— Ba cred, dar numai când mi-e frică de ceva! admite Porta. De exemplu, atunci când duşmanii
Germaniei aruncă cu obuze în mine! Părinte, domnule, în condiţii normale eu nu pot să fac deosebirea
dintre om, porumbel, sfânt roman şi o pisică finlandeză înaripată. Zău că nu pot, domnule!
— Nu, nici eu, murmură preotul, sărutând înfierbântat stâlpul. Toţi îl uităm pe Dumnezeu când
lucrurile merg bine. Că veni vorba, eşti c-c -catolic sau p-protestant?
— Păi, părinte, domnule, s-ar putea spune că sunt câte puţin din fiecare. Adică sunt ceea ce-mi prieşte pe
moment, recunoaşte Porta cu prudenţă.
— îmi place! Chiar îmi place! râde preotul regimentului, punând mâna pe umărul lui Porta în semn de
prietenie. Tocmai arn^ fost la episcop. Vaticanul se interesează de mine. Se va întâmpla un lucru
neobişnuit. S-ar putea să pot face ceva pentru tine, Obergefreiter. Te voi transfera la se-serviciul mimilitar
re-religios. Ar fi mare păcat ca un om ca tine să se piardă pe altarul nenorocit al Vaterlandului.
— Sunt de acord, şopteşte Porta, făcând rapid semnul crucii.
— Hai, ce mai stai! zice preotul, repezindu-se la un inamic imaginar. La dreapta, stânga-mprejur, înainte
marş! Cunoaşteţi drumul! La „Fecioara" din Bergstrasse.
— Sfetnicii religioşi care vorbesc despre prietenie nu sunt demni de încredere, spune Albert
îmbufnat, pe când se îndepărtează de preot.
2d
cu toţii în întuneric
Fn, timp ce mărşăluim pe lângă gardul viu din Stadt Park, Escorta Şi P rlz °£ K ocol şi se întoarce la Oberst.
E cat pe
„Halt" răsunător bubuie în dimineaţa liniştită. De după ga, căutând calu ' x aamblaua. Când îşi pune boneta, îşi da
seama
x j lovească u
că
apare bustul unui Oberst, în manta şi cu bonetă pe Terorizat. Gregor aproape că-şi scapă automatul. Liniştea i e
întreruptă de zgomote stranii, care seamănă cu ici pasagerilor de pe un vas, după ce au fost loviţi cu toţii de rău,;
Apucă
a de nor ou
-a sa s
mare. Vin dinspre preot, care se descotoroseşte de tot consumat la popota Regimentului 5 Panzer.
Şi nu e p;.:ţjr
Gardul se termină şi se profilează, ca un T-34, un Olx-r, călare pe un cal brun. Calul pufneşte în dreptul lui Porţi
închizând un ochi, ca şi cum ar-spune: „Fii atent la ce va urina!'
— Ce dracu-i aici, cocină de porci? zbiară Oberstul fu;io; lovindu-şi cizmele de călărie cu cravaşa. Gregor se
împiedică j salută pocnindu-şi călcâiele.
— Domnule Oberst! Permiteţi să raportez, domnule! C;m prizonieri şi o escortă în drum spre puşcărie,
domnule! Tot încătuşaţi, aşa cum scrie în Regulament, domnule!
— Deci ne întâlnim din nou, domnule Oberst! urlă preotu fericit, împingându-1 !a o parte pe Gregor, ca pe un
gunoi. G
,a ^^ gata să raporteze
pună doî „Herr Oberst", dar e întrerupt de un răget pună
de f urie ^ x re se aruncă în şaua calului, Oberstul pare ceva Abia du PVaoîeacâ ta faţă peste gâtul calului şi-1
priveşte mal d£taŞ nre?t care a rămas în noroi şi vorbeşte singur fioros pe P e ? ''ţipă Oberstul. A
atacat un ofiţer
Micuţul. — Pe
mai face soţia dumneavoastră, domnule, încă mă mai iubt>ie' din ordinul domnului general de^cava e ^^^^
domnule, era
cuţul.
— Permiteţi să raportez, domnule! M-am născut cu ea, s-ă '•t'^ Pcihnnatii Armatei m-au declarat ţicnit, domnule,
în 1938,
trăiţi! Psihopaţii Armatei
sat
i-am fost ordonanţă! comandantul Corpului — îl cunosc foarte
as la generalul Knochenauer. rv>mnul general şi cu _ Permiteţi să raportez, domnule. y° s° Micuţul.
mine am avut nişte probleme, sa trăiţi, zam ^^ Oberstul, — Totuşi, ce fel de om ^ eşti iu. ^ a_( — pe
înclinându-se şi mai mult peste gatul calul , p
Micuţul mai de aproape.