1985 Sven Hassel Comisarul

Se expune pe scurt planul marelui atac. Unteroffizierul mort şi bombardamentul nu par a avea vreo importanţă.
Câţiva soldaţi strâng rapid toate rămăşiţele.
— Trebuie să ţintuim inamicul cu un baraj scurt şi violent? întreabă nesigur comandantul de artilerie, Oberst
Griin.
— Bineînţeles! răspunde generalul iritat, potrivindu-şi mai bine monoclul. Dar ce-ai vrea să facem? Focul tău
va cădea în „ţara nimănui" şi va înainta în faţa infanteriei, care va fi nevoită să se ţină strâns în urma lui. O să
moară câţiva proşti, dar asta e oricum inevitabil. Inamicul n-o să-şi poată închipui că suntem chiar în spatele
barajului. Vor fi luaţi prin surprindere şi nu vor mai avea timp să-şi pună armele în poziţie de tragere. Le vom
distruge artileria grea cu obuzele noastre. Nu uitaţi, domnilor, trebuie să profităm de momentul în care
vor fi luaţi prin surprindere. Oberstleutnant Winkel, dumneata vei ataca în câmp deschis. Ştiu că o să fie
foarte greu, dar sunt convins c-o să te descurci. Eşti un om de încredere. Dar nu uita să menţii
legătura cu ambele flancuri. Dacă nu, suntem pierduţi! Inamicii sunt experţi în a contraataca prin zone izolate.
Cea mai mică greşeală făcută aici — pocneşte cu cravaşa peste hărţi — şi ne putem considera terminaţi!
Instructajul continuă încă jumătate de oră. O dată la câteva vorbe, se aude o ameninţare cu privire la Curtea
Marţială şi la puşcărie.
în final, generalul subliniază responsabilitatea deosebită a suportului artileriei. Pune mâna pe umărul lui Oberst
Griin.
— Griin, te rog, promite-mi că-i vei înlocui pe cei în care nu ai încredere deplină. Un singur tâmpit printre
ofiţerii tăi poate să ne dea totul peste cap! (îşi duce mâna la bonetă.) Domnilor,
vă mulţumesc. Vă doresc tot norocul din lume! Dacă atacul nu ~" reuşeşte, nici unul dintre voi nu va mai fi
ofiţer! Ţineţi minte ,-asta!
— Dumnezeule, iarăşi! şopteşte Oberst Griin, exasperat. Hauptmann Henckel a adormit din nou.
— îmi pare rău, domnule! bolboroseşte Henckel ruşinat. Nu-mi dau seama ce-i cu mine, simt că nu mă
pot aduna.
— Ce mă fac cu tine? întreabă Oberstul îngrijorat. Nu am înlocuitor pentru funcţia de coordonator de tir. Aş
putea numi oricând un Wachtmeister cu experienţă, dar de data asta e absolut imposibil. Trebuie să-ţi vii
în fire! Lua-te-ar dracu',
98
omule, vino-ţi odată în fire! repetă el. trăgându-1 cu putere de mânecă pe ofiţerul somnoros. Ţi-ai notat
tot?
— Da. domnule, am scris tot, să trăiţi! Nu e prea complicat. Vă puteţi bizui pe mine, domnule!
— Sper din tot sufletul să fie aşa. Dar nu te amăgi cu gândul că va fi o sarcină uşoară. Pentru orice
eventualitate, să mai revezi o dată planul împreună cu aghiotantul. Oberstul îşi ia haina lungă de blană din
cuier.
Serviabil, Henckel încearcă să-1 ajute să se îmbrace.
— Termină cu tâmpeniile, ripostează nervos Oberstul. Nu eşti la popota ofiţerilor. Nu mai pierde timpul,
uită-te încă o dată pe instrucţiuni. Să te ajute dracu'. Dumnezeu şi toţi sfinţji, Henckel, murmură ci în timp ce
iese, încheindu-şi centura, îşi scoale pistolul din toc şi-1 bagă în buzunarul de la haină, ca să-i
fie mai la-ndemână.
Hauptmann Henckel priveşte în gol. Simte cum încăperea se leagănă ca o corabie pe valuri. Nu-şi doreşte decât
să se întindă pe jos şi să doarmă, să doarmă...
„Trebuie să fac un duş rece ca gheaţa", gândeşte el, şi îşi calcă singur degetele de la picioare până când durerea
ajunge în dreptul genunchilor. Dar nu-i foloseşte la nimic. Feţele înceţoşate ale ofiţerilor din cameră se învârtesc
în jurul său, Undeva, departe, cineva vorbeşte despre sincronizarea
ceasurilor.
Un maior din Nebelvverfer îl înghionteşte în coaste, însă nu aude decât un singur cuvânt: „Aşteaptă!". Nu ştie ce
trebuie să
aştepte.
— Ţi-e rău? Ce dracu' ai? întreabă tăios maiorul.
— Sunt doar puţin obosit, domnule.
— Sper din tot sufletul ca nu eşti atât de obosit încât să nu-ţi îndeplineşti ca lumea sarcina de coordonator de'tir.
Dacă da, ai face mai bine să te îmbolnăveşti imediat. Bănuiesc că or să te închidă, dar c mai bine aşa decât să
strici; toată treaba! Dacă faci vreo prostie, te trezeşti în faţa Curţii Marţiale, O să-ţi zboare _ scăfârlia, amice!
— îmi revin imediat, domnule, ii asigură Henckel cu o voce
joasă.
— Sper al naibii de mult! Ţi-ai notat corect iritervalurile de timp? întreabă maiorul suspicios, privindu-j lung
pe Henckel. Dacă dai drumul rachetelor prea devreme sau prea târziu, întreaga reprezentaţie se va
risipi in văzduh. Dă-mi să revăd intervalul de timp! Henckei îi întinde tăcut hârtiile, şi mâna-i
tremură.
Strângând din buze. maiorul aruncă o privire peste coloanele de cifre si calcule. Constată cu satisfacţie că cifrele