1985 Sven Hassel Comisarul

imediat afară
— Nu se poate, suspină barmanul din rărunchi. L-aţi auzi! doar. Ştie despre porcii ascunşi, şi singura şansă
ar fi să-i trimită cretinii ăia de englezi o bombă în cap. Spune încontinuu că de mâine va începe o viaţă
nouă şi-şi va plăti toate datoriile, dar c un mincinos.
26
__ na da. Toţi avem necazurile noastre, spune Porta. Am
~~~, t 'UI1 şef de gară, Herr Leo Birnbaum, care ţinea gara clin ° S jpală din Bamberg. Un individ amabil,
înţelegător, dar cu o |3r " e slăbiciune pentru pahar. Bea gin olandez cu bere şi Deodată bere cu şnaps
Bummerlunder. în ajun de Anul Nou, Ca hotăra ca de la întâi ianuarie să fie un bun cetăţean, şi mai Sl )es
treaz. Se trezea după petrecere întotdeauna pe trei ianuarie, a a că era deja prea târziu şi trebuia să aştepte
următorul întâi januarie. Când Căile Ferate Germane aveau probleme, păreau a fi inventate ca să se poată
distra el. „Plauen. nod de cale ferată!" stri°a el uneori când trenul ajungea în gara lui. Când eălăiom se
îmbulzeau, încercând să coboare, zbiera la ei şi-i întreba încotro au pornit-o şi dacă nu ştiu să citească. Pe
indicatoare scria Bamberg, nu?' Ar fi putut să scape până şi de o acuzaţie de crimă, pentru că socrul lui
fusese frizerul Fiihrerului până în 1933, iar acum era Gauleiter local.
Dar toate astea au durat până-ntr-o zi, când nici chiar Gauleiterul frizer nu 1-a mai putut salva.'S-a
întâmplat la scurt timp după ce a început să mănânce heringi săraţi, îi spusese cineva că ajută la trezirea din
mahmureală, în ziua de 2.1 februarie, cu puţin înainte de ora unsprezece, cred, toate au început să meargă
pe dos. Şeful de gară Birnbaum stătea pe peronul cinci, cu un steag verde în mâna stângă şi cu unul roşu în
dreapta, mestecând un hering sărat, când văzu cu surprindere că trenul de marfă 109 vine la peronul trei, în
loc de peronul cinci. A fluturat cu gesturi ample ambele steaguri: „109, 109! Ce căutaţi la peronul ăla?"
Trenul îşi vedea însă de drum. S-a repezit peste şine, fluturând în continuare steagurile. Pe peronul trei, a
călcat pe o pălărie veche şi slinoasă, pierdută de cineva, şi a alunecat chiar între două vagoane cu petrol,
aparţinând Regimentului Panzer 35, Bamberg. Frânarul din ultimul vagon a încercat să-1 înşface. Asta a
fost o greşeală! Herr Birnbaum s-a apucat de braţul frânarului, trăgându-1 şi pe el sub vagoanele-cisternă.
Roţile din faţă i-au tăiat toarte elegant capul şefului de gară Birnbaum, în timp ce roţile din spate i-au tăiat
capul tot atât de elegant frânarului Schultze. Mai neplăcut a fost pentru al doilea, care a avut necazuri la
slujbă şi nu a devenit niciodată salariat permanent.
A fost un sfârşit scârbos. Rareori un accident vine singur. Doamna Amanda Grimm, o femeie de serviciu,
stătea pe peronul doi, sprijinindu-şi bărbia ei germană în coada măturii şi întrebându-se unde au dispărut cei
doi funcţionari. După ce a trecut trenul de marfă, privea plictisită spre şine, când a văzut
-"%
%
capul şefului de gară Birnbaum fâcându-i cu ochiul. A scos un răget nemţesc de groa/ă. ,
„Şeful de gară şi-a pierdut capul", urlă ea şi se repezi \^ biroul telegrafistului. Acesta, crezând-o beată, i-a
tras câteva palme peste faţă, gest pentru care 1-a raportat mai târziu, în tot cazul, ea era un angajat civil şi,
în momentul respectiv, se afla la datorie, ceea ce putea fi demonstrat prin prezenţa măturii din mâna ei. Dar
nu s-a terminat totul aici. Raportul a fost trimis la Kripo şi un funcţionar cretin a scris pe dosar
„omucidere", fiindcă un alt conţopist tembel notase cu creion roşu: „Cazul nr. 2988-41-Decapitarea şefului
de gară". Până la urmă, dosarul a ajuns în biroul unui detectiv mai rezonabil care aştepta pensionarea şi nu
mai era interesat de vreo avansare sau de rahaturi d-astea. Totuşi, povestea nu s-a încheiat nici aici. în
aceeaşi noapte, RAF* a bombardat Bambergul. Bineînţeles că intenţionau să ciuruiascâ Miinchenul. Şi-aii
dat seama de"chestii asta mai târziu, când unul dintre ei a făcut o aterizare forţată Individul de la Kripo care
avea de soluţionat cazul a f o-i lichidat în timpul raidului aerian, în vreme ce se relaxa !a „Gâscă strâmbă".
Cazul a fost dat apoi unui^alt Kripo. Un tânăr cu o minte d-: funcţionar german adevărat, îşi începea fiecare
cercetare cu un hohot de râs atotştiutor, explicându-le martorilor că declaraţiile mincinoase nu vor face
decât să le îngreuneze situaţia, după care, în final, tot vor spune adevărul. '
S-a lins efectiv pe bot când a văzut scris: „Decapitarea şefului de gară", în sfârşit, iată ce aşteptase! Marele
caz care i-a r ti putut aduce avansarea în funcţia de inspector RSHA**. Şi-a tras borul pălăriei pe ochi, a
îmbrăcat haina de piele şi s-a pus pe treabă.
„Mărturiseşte, a mârâit el către doamna Amanda Grimm femeia de serviciu. O să regreţi dacă minţi!"
A fost interogată de atâtea ori, încât în final a luat-o razna ş\ a ajuns să creadă că ea însăşi 1-a împins sub
tren pe şeful de gară. A semnat câte o declaraţie în cele opt locuri necesare. Nu mărturisea însă că 1-a
omorât pe frânar.
„Nici măcar nu 1-am cunoscut", se apăra ea.
„Nu trebuie să cunoşti oamenii ca să-i omori, i-a explicat tânărul Kripo, pe un ton prietenos. Soldaţii fac
chestii din astea în fiecare zi!"
(n.l.).