Eugen Barbu - Groapa

meu îmi zicea: „Bă, lăcomește-te, da când e vorba să faci treabă
pentru tine, fii larg la buzunar! Dă cu inima deschisă.”
— Eu te las, încheiase Marin Roșioară, mai sfătuiește-te și cu
Lina, întreab-o și pe ea cum ai zis și, dacă ți-o spune la fel, du-te
la tribunal și scrie-o în acte, să fiu cu inima împăcată!
Stere mai aruncase:
— Pe urmă, ia gândește-te, altă umblătură, alți bani pe
timbre, alte bacșișuri, de astea ne arde nouă acum? Spune și
dumneata!
— Nu-i nimic, umblă moșneagul după asta! zisese soacra.
Și rămăsese cu fata s-o hotărască. Mă-sa o bătuse la cap
vreun ceas, de nu mai isprăvea. Să nu fie proastă să se lase cu
una, cu două, că ea nu cunoaște la oameni: o dată o lasă
negustorul, și rămâne cu buza umflată; să țină morțiș să fie
trecută în actul casei, că ce e scris n-are moarte!
Dar pe Lina o furase viața și grijile lângă bărbat. Îl auzea
noaptea cum se scoală și dă ocol casei. Tot câinește dormea
cârciumarul. Păzea avutul cu neliniște. De afară se auzeau
glasurile zidarilor, care nu se mai ogoiau. Ea vedea urmele
focurilor pe zidurile roșii de cărămidă și o cuprindea o mândrie
de neînțeles. Când puseseră temelia, bărbatul îi întinsese doi
bani de argint, să-i așeze sub prima cărămidă, după obicei.
Pereții creșteau sub ochii lor și își dăduse seama că de acum nu
mai ținea de părinți, ci de omul ăsta ursuz și puternic.
Într-o zi a îndrăznit, după îndemnul mă-si, să-l întrebe:
— Ce-ai făcut cu actele? M-ai scris și pe mine?
Întâi el tăcuse îndârjit, apoi rostise scurt:
— Te-ai făcut și tu a dracului?
De atunci nu se mai încumetase să-l întrebe ceva. Îl simțise
multă vreme ca pe un străin, dușmănos. La vreo săptămână,
într-o seară, pe când ședeau amândoi la masă, el a certat-o cu
blândețe:
— Măi femeie, de ce nu mă lași tu să fac treabă? Că eu una
am învățat: e rău să te lași sfătuit de muieri. Ce ți-a băgat măta-n
cap? Să te trec în acte? Eu te trec, nu zic nu… dar la ce-ți
folosește? Nu ești nevasta mea? Nu le stăpânim noi casele? Nu
sunt eu bărbatul tău? Spune!
— Da.
— Atunci? De ce nu mă lași să le potrivesc așa cum e bine?
107