Eugen Barbu - Groapa

Înserase. Umbrele se șterseseră prin iarba uscată. Peste
sticlele fărâmițate se scurgea o scamă umedă. Fata simți bruma
rece pe degete, pișcând-o. Și-au adus aminte de brațul de pelin
cules, dar nu s-au mai întors. În dreptul pompei au întâlnit
câteva muieri, așteptându-și rândul la apă, lângă căldări. În
poartă, Procopie i-a apucat brațul și-a întors-o spre el:
— Mai ești supărată pe mine?
Avea un glas plăcut de om tânăr, care o furnica până în
creștetul capului. Sub cot îi simțea degetele calde și sângele tot
i se urcă la inimă.
— Nu știu, răspunse, pierită.
Se despărțiră și ea rămase multă vreme în curte privind
geamul lui. Studentul aprinsese lampa. Umbra i s-a mișcat după
aceea de câteva ori prin dreptul perdelei.
•
N-a trecut o săptămână și luase foc mahalaua. Asta de la copii
s-a tras. Ieșiseră cu felinarele de pepeni. Nu era băiat în cartier
să nu fi găurit coaja unui cantalup de miez și să n-o fi scobit,
găurele-găurele, cu coada unei penițe.
Se adunau în capătul străzii, lângă Filantropia, cu lumânări
aprinse în boșarii goi, acoperindu-i cu palmele, să nu se stingă
lumina. Bătea un vânt rece și șui, și băieții se strânseră cu
pepenii la un loc, să vadă al cui e mai frumos. Au nimerit în
spatele casei lui Tănase. Gunoierul era plecat, că altfel nu i-ar fi
lăsat. Cum au nimerit, tocmai unde avea omul o magazie plină
cu paie uscate pentru caii primăriei. Copiii au răsturnat în joacă
un felinar de bostan, și focul, gata. Au dat să-l înăbușe, nu se
mai putea. De frică, au luat-o la fugă, împrăștiindu-se. Se
aprinsese magazia lui Tănase și ardea ca o lumânare. Până să
bage oamenii de seamă, flăcările trecuseră la acoperiș. Vântul a
aruncat scânteile în gardul de alături. Într-o clipă s-au ridicat
vecinii. Era prea târziu. Magazia lui Tănase, scrum. Acum îi
ardeau lucrurile. Focul a trecut în spate, hrănit de furia vântului.
Cerul se luminase de pălălaie. Vâlvătaia roșie se întindea.
— Arde! Arde! strigau zidarii.
Trâmbe lungi de fum înecăcios se lăsau prin curți. Se simțea
bine fierbințeala care venea dinspre casa gunoierului. Parcă
răsărise soarele. Vecinii alergau la pompă cu căldările să le
umple. Nu putură să oprească focul. Șuvoaiele flăcărilor se
întindeau și se încolăceau pe buruienile maidanului, aprindeau
282