Eugen Barbu - Groapa

largă, nepavată, mișuna de căruțe țărănești cu coviltire înalte,
încărcate cu mături, oale smălțuite, pahare străvezii de sticlă și
borcane de lut, deasupra cărora moțăiau copiii lângă femei în
fuste lungi. Camioane cu osii de fier hurducăiau prin gropile
drumului. Căruțașii spătoși suduiau caii nădușiți și-i loveau
năprasnic cu bicele. Alături alergau mașinile pline vârf cu
precupeți veniți de la Găiești și Pitești. Deasupra automobilelor,
în papornițe, țipau curcani și porci legați cu frânghii. Larma îți
lua auzul. Priviră prăvăliile așezate una lângă alta: cojocarii cu
galantarele pline de căciuli de miel, albe, brumării și negre;
ceasornicării, hăinării din pragul cărora te trăgeau de mânecă
vânzătorii, strigând și lăudându-și marfa; pielării având de
vânzare bocanci cu tălpile numai ținte și potcoave; cofetării cu
geamurile pline de acadele și prăjituri cu fistic verde; tutungerii,
fierării și manufacturi. Pe uși intrau și ieșeau țăranii veniți după
târguială și lucrătorii plini de unsoare, cu lămpi de carbid în
mână, sosiți de la muncă, gata să cumpere ce le vedeau ochii.
Negustorii strigau la trecători și-i ademeneau în prăvăliile lor
întunecoase. Lângă ei, olteni încinși cu brâie de piele, șoltici,
vindeau mere iernatice, trăgând la cântar de sub priviri, sau se
amestecau purtându-și cobilițele grele pe umeri ca jupânii
adevărați ce se plimbau numai, privind, fumând și înțelegânduse
din ochi în fața vitrinelor.
Rafturile îți luau ochii, valuri de stambă prinse în pioneze
amestecându-și culorile ca un curcubeu; mătăsuri lucioase,
haine țepene pe manechine de lemn; pantofi lungi și unduiți ca
niște pești; cuie subțiri ca acele sau groase cât lumânările,
hamuri și șei de cal, cu stele de alamă; cafea cu bobul cât
gândacul, prăjită și mirosind frumos, rahat tăiat felii, cu nuci la
mijloc; portocale în foiță; pâini rumene, cuțite de oțel cu plăsele
de sidef; plăcintă julită; covrigi, clești, săpun, munți de făină,
rachiuri și sticle, tot ce voiai și nu voiai.
Dăduse soarele, și zăpada de pe acoperișurile prăvăliilor
începuse să se topească. Mulțimea se înghesuia pe trotuarele
late, oamenii vorbeau tare, strigându-se.
Intrară în câteva locuri. Dădeau bună ziua și hăinarul îi poftea
mai lângă tejghea. Manufacturile miroseau la fel: a stofă ținută
la căldură și a lume multă. Înăuntru, deasupra rafturilor, ardeau
lămpi care împrăștiau o lumină plăcută. Negustorii își înmuiau
31