Eugen Barbu - Groapa

4
Și „Groapa” și „Princepele” sunt fructul unei mânii prelungite.
În 1957 apărea prima carte primită cu huiduieli și cu scrisori de
la preoți, învățători și făcători de bine. Ce urau acești oameni?
Violența stilului, lumea aceea atât de pestriță, descrisă
needulcorat. Când o scriam, mă gândeam că se va întâmpla ce
s-a și întâmplat, că voi fi primit cu strigăte și scrâșnete și știi de
ce?
Pentru că asta doream, să răstorn masa…
„Groapa”, mahalaua nemernică în care sunt obligați să
trăiască acești oameni aruncați la marginea societății, nu este o
lume izolată, o entitate geografică de sine stătătoare, ci o
consecință zguduitoare a unui fel de viață odios, în care
fericirea este dată numai unora și se obține, așa cum se vede și
în această carte, cu mijloace care îngrozesc pe cititor. Voiam să
mai adaug că titlul cărții nu are referințe numai la un spațiu
cunoscut, ci și la „groapa morală”, în care erau siliți să trăiască
mahalagii Cuțaridei. Aici vreau să amintesc că târguitul miresei
din capitolul „Nunta” nu e deloc întâmplător, că asemenea
căsătorii la mahala, în care părintele își vindea copila unui om
„cu situație” sau care ar putea avea „situație”, erau curente și
că înfățișând acest târg rușinos am umplut inima cititorului de
oroare…
Jurnal, 1974
… La apariția Gropii am fost etichetat „scatolog național” titlu
de care s-au bucurat alde Arghezi și Cocea. M-am obișnuit cu
contestațiile. Un autor primit prea bine e susceptibil de bănuieli.
El e, ori cu totul mediocru, ori deține un rang social care inspiră
lingușeala. De pildă, toți președinții Uniunii Scriitorilor au o
presă excepțională.
Timpul, iată supremul arbitru…
… Regula criticii, elementara regulă a criticii, cere ca opera să
fie despărțită de individ. N-a fost un Popescu-Doreanu, care a
făcut ca „Groapa” timp de cinci ani, să fie o carte interzisă și cu
ce s-a ales el, ca să nu-l pomenesc pe A. Toma și alți cioclii
literari ai dogmatismului, n-a fost campania organizată de
Breban în jurul „Princepelui” și ce s-a ales de acei copii ai durerii
care scânceau în jurul cărții?