Eugen Barbu - Groapa

păr, la poartă. Se auzeau lăutarii cântând marșul de bun venit.
Aglaia chiuia în curte:
— Zi, mă! Zi! Așa! Așa!
Caii se opriră. Mulțimea se îngloti spre trăsură, să-i vadă.
Când să coboare, mireasa îl zări pe Nicolae al ei. Se ascundea
după niște muieri. Avea privirea tristă și pe obraji i se săpase o
linie aspră, care-l făcea mai bătrân. I se păru mai frumos și, o
clipă, îi veni să plângă.
Din spate, nașul îi apucă brațul și o purtă peste pragul curții,
aducând-o în fața lăutarilor. Se încinse jocul. Duduia curtea.
Dogarul își chemase rudele de la Obor, o liotă de oameni cu
copii și cumnați, veniți cu nevestele, firi iabrașe, se vedea bine,
toți meșteri, duși pe la ospețe, gătiți, încălțați în cizme, cu fețele
pline și roșii, să le tai cu firul de ață: finul Tache, un munte de
om, cam zbanghiu la privire, cu a lui, o muiere puțină,
roșcovană, ce bea binișor, la umăr cu bărbatul; cuscrul Vasile,
rotar, voinic și ăsta, văduv cu doi copii, de față; nenea Ghiță
Bâlcu, albit și posomorât, care usca în dușmănie cănile, cu mare
pricepere și fără osteneală, și el cu soața, fina Smaranda,
tăcută, cu ochii în toate părțile, și Cristea, rudă veche de-a
soacrei, om în putere, aprig la vorbă, înverșunat la pahare.
Jucau tot pe vine, cu sticlele-n mâini. Se ciuceau, lovindu-și
carâmbii, strigau către nași și trăgeau dușcă după dușcă, să-și
facă curaj înainte de masă.
Femeile gospodăreau cu soacra la așternutul tacâmurilor.
Aduseseră lămpi pe care le spânzuraseră prin pomi și legaseră
câteva mese puse cap la cap, acoperindu-le cu pânză. Scaune
erau berechet. Stere cărase un butoi de vin, și nașul se îngrijise
să-i spună de unde să târguiască niște țuică de-i plăcea lui, la
damigene.
Se întuneca, și mesenii începură să se așeze. Lăutarii se
traseră mai într-o parte. Mireasa se așeză în capătul mesei, cu
nașul, socrii mari cu ginerele. Iar se întristase și ofta din când în
când. Avea ochii posomorâți și arunca privirile peste uluci, undel
bănuia pe Nicolae. Curtea meșterului mirosea a flori de vișin și
vântul răsucea fețele de masă și se pierdea peste străzile
mahalalei. De afară, din stradă, se auzeau murmurele femeilor
curioase, care priveau prin gard.
Începu ospățul. Grigore și cu Aglaia turnau în cănile lustruite.
Oaspeții nu se încurcau. Ciuguleau măslinele puse dinainte,
43