Eugen Barbu - Groapa

— Las-o, nene!
— Ce s-o las? Ce-i după ea? Eu am făcut-o, eu o omor! Scurt!
Lina încremenise lângă un pervaz. Nu mai mișca. Hohotea
înăbușit, mușcându-și pumnii. Maică-sa se întoarse către
negustor:
— Nu te lua după vorbele ei. Nu știe ce vrea. A vorbit cu un
țângău dup-acilea din mahala și crede că orice zboară se
mănâncă.
— Întreab-o pe-a mea, zise gazda, că nici ea nu voia să mă ia,
dar socru-meu, Dumnezeu să-l ierte, era om, nu jucărie. Hei,
dac-ai ține seama de gura muierilor!
Și hotărâră logodna, ei între ei, bărbații.
— După ce-o duci la biserică, facem un fel de fitanță, la nuntă
îți număr ce ți se cuvine, prețul casei până la unul, o iei – și
Dumnezeu să-ți ajute!
Femeia dogarului deschisese, un geam, că se făcuse cald.
Lina plângea cu sughițuri în odaia alăturată, auzindu-i cum se
tocmesc. Lăcrima și mă-sa pe furiș, să n-o vadă meșterul.
•
Roșioară a găsit nașul, un brutar din Grivița, om de petrecere,
gata s-ajute; a tocmit lăutarii după spusele acestuia, patru, cu
țambal, armonică și viori. Avusese de furcă cu fie-sa, a
muștruluit-o, a dat în ea; Lina se lăsa greu: nu, că ea nu se
mărită și că-și face seama. Tot cu grija în sân ședea meșterul, că
mai fugiseră altele de la părinți. Noaptea punea lanțul pe poartă
și pândea să nu-i facă zgâtia numele de rușine. Lumea începuse
să vorbească. Îl știau pe Nicolae, de-abia se făcuse de armată,
trebuia să-l ia statul, să-l îmbrace și pe urmă se mai putea sta
de vorbă. Venise și mama lui, rugându-se de gospodar să-i fie
milă de zilele sale tinere, că o iubește și că dacă Lina se duce
după venetic, el face una mare. Socrul nu se lăsa. Vorbise cu
cârciumarul, nu putea să-și ia cuvântul înapoi. Când se culca, o
auzea pe fată cum se chinuia în perne oftând. Dragostea e lucrul
naibii, se gândea, dar de înduplecat, nu s-a înduplecat. A fost
mai greu până la logodnă, că pe urmă inima fetei s-a mai muiat.
O furaseră pregătirile nunții, sărbătoarea din casă, încercatul
rochiilor, număratul lucrurilor de zestre. Toată frica ei se risipea
pe neștiute și, când au întins masa, vrând-nevrând și-a pus
balțul și-a mers la biserică.
38