Eugen Barbu - Groapa

venea să-l tragă de mână și să-i spună: „Hai, mă, că aici nu-i de
noi! Dacă vine poliția, nici n-ai pe unde s-o-ntinzi. Îți rupi gâtul
pe șina trenului!” Acolo mergeau fără frică de sergenți. Se uitau
la uși, erau sticleți de-ai lor, d-ei de luau mangă, închideau ochii.
Intrau teleleu peste lume, petreceau, strigau la lăutari să le
cânte cântece pungășești și-i răsplăteau. Puteau să ia ștoalfele
de șolduri și să le învârtească până amețeau. Erau niște
transilvănence grase, cu pieptul mare, toate buzate și blonde,
cu părul scurt, pofta lui! Le pupa după ureche și le scotea în
curte. Nechezau ungurencele, că le plăcea. Își alegea. Era de
unde! Spre ziuă le întindeau pe nisipul vreunei binale și le
dezveleau. Tocmai duminică dimineața le dădeau drumul,
țepene de frig, dar mulțumite. Că se mai tăiau cu câte unul, asta
era altă poveste, pe când aici? Te uitai în dreapta, te uitai în
stânga, numai neveste. Mai treceau pe sub ochiul lui, care
cunoștea, și câte o coardă, dar alea erau în treabă, nu puteai să
te apropii, că se aflau cu țuțării lor, și Stăpânul le spusese să
stea liniștiți.
•
De îmbătat, însă, tot s-a-mbătat Gheorghe. Să ție paharul știa,
nu-l certa nimeni. Îi plăcea gustul vinului, inima lui fierbinte, și l-
a îndemnat și pe Paraschiv:
— Ia, mă, și bea, că ești cătrănit.
— Nu sunt cătrănit…
— În flăcările alea mari să te văz… De ce mă minți, mă?
Ucenicul nu mânca, nu petrecea. Băgase de seamă cum îl
pierde din ochi ibovnica pe meseriașul de la masa vecină.
Țiganca se mișca, i se vedeau țâțele tari prin despicătura
rochiei. Petrică Cârcu, om și el. S-a mai făcut că nu bagă de
seamă, s-a mai răsucit, s-a dus la oamenii lui de aveau în
primire balul, i-a socotit, a strâns banii de la tombolă, că se
vânduseră toate numerele și se împărțiseră câștigurile, i-a
împăturit după ce-i numărase și i-a așezat în portofelul lui de
piele scumpă, a dat o raită pe la bufet, s-a uitat la chelneri, să
nu învârtească vreo șmecherie, a ridicat și de-acolo o sumă și s-
a întors la masă. Parcă dracul îl învățase să facă așa. Pe urmă,
mai ia un pahar, mai ia altul, s-a cam înveselit. Și-a sculat
nevasta, a dansat un vals, nădușise, a mai golit un pahar.
Căpătase curaj. Femeia de alături nu se ridicase. Bea și mânca.
L-a simțit Bozoncea slab. Le-a șoptit pungașilor:
216