Eugen Barbu - Groapa

vreo cinci mașini de cusut lucrau ucenici palizi, prefăcând croiala
hainelor. Schimbau nasturii și le descoseau semnele, nimeni n-ar
mai fi cunoscut de unde vin mărfurile. Aveai un costum la două
rânduri, negustorul îl făcea sacou, îi rotunjea poalele, mai scotea
un buzunar și punea altul pe fața stofei, nu mai semăna cu ce
aduseseși. Lucrurile treceau în încăperea din față, plină de
umerașe pe care atârnau o mulțime de costume țepene și
cămăși de diferite culori. Aici răzbea o lumină slabă prin geamul
vitrinei încărcate. Și afară, pe trotuarul îngust și plin de hârtii,
atârna un șir lung de haine, păzit de nevasta negustorului, o
femeie grasă și înaltă. Aceasta ademenea cumpărătorii în
prăvălie, strigând din toate puterile:
— Ia și te-mbracă! Ia și te-mbracă! Costume de stradă, fracuri
de închiriat, costume de înmormântare, pantofi extra, prețuri
ieftine… Degeaba, domnilor!
Desfăcură geamantanele cu o cheie potrivită și scoaseră
lucrurile furate. Erau vreo douăsprezece cămăși, două costume
de haine, o pereche de pantofi, așezați pe șanuri, batiste și
izmene, o perie de cap și niște sticluțe cu parfumuri. Negustorul
trăgea cu coada ochiului spre intrare, să nu dea cineva peste ei.
— Ce dai, jupâne? întrebase codoșul.
Domnul Goldenberg se mai strâmbase, zisese ca totdeauna
că ei or să-l bage în pușcărie și, în cele din urmă, le făcuse
prețul. S-au mai tocmit. Nicu-Piele se uita la lucrători. Ăștia nu
scoteau capul din lucrul lor. Luaseră banii și ieșiseră în bazar. Au
băut câte-un pahar de vin și până seara au umblat aiurea prin
mahalale.
Lunganului îi rămăsese gândul la Sinefta. Umbla cu capul
aiurea. Nu mai asculta la ce-i spunea Gheorghe.
Pe la nouă, s-au îndreptat spre centru, unde stăteau deschise
vreo câteva cafenele. Orașul avea toate vitrinele aprinse. Focul
lor aluneca pe trotuarele lucioase. Lângă bursă dădură și de
ceilalți. Jucau biliard.
Salonul, vopsit în ulei, negru de tutun, plin. Căldura dinăuntru
le încălzi oasele. Florea își potrivea tacul și, când îi văzu, lovi
bilele albe în grabă.
Într-un colț, Sandu-Mână-mică bea cu ucenicul. Gheorghe le-a
făcut din ochi: „Nu știm, nu ne cunoaștem!”
La mesele din jur se juca table sau stos și chelnerii cărau
cafele aromate negustorilor. Se fuma în draci și un miros acru de
197