Eugen Barbu - Groapa

apleca și ignea fără o vorbă. Treanță începu să urle. Îi astupară
gura. Ca o tobă suna spinarea codoșului.
— Caii! striga comisarul.
— Caii! zicea și sergentul.
Pe urmă, șeful lepădă haina. Ucenicul își feri fața. Dacă nu l-ar
fi apucat ceilalți, s-ar fi repezit la el, ar fi dat unde ar fi nimerit,
și pe urmă totuna i-ar fi fost.
Îi culcară pe dușumele și le cărau cu picioarele, lovituri după
lovituri. Nici Gheorghe nu mai țipa. Se auzeau doar izbiturile.
Comisarul tăbărâse cu cizmele pe capul lor, să-i zdrobească. Îi
pisau, nu altceva. Hoții își fereau degetele și mâinile. Simțiră
vârfurile ascuțite în coaste. O durere fierbinte li se adâncea în
trup. Parcă i-ar fi tăiat cineva cu briciul.
Când obosiră zbirii și se așezară asudați pe ladă, Paraschiv
oftă ușor. Trase cu coada ochiului la tovarăș. Caiafa clipi,
începând să geamă. Tot trupul le ardea ca o râie. Nu mișcară.
Făcură pe morții. Sergentul își scosese vestonul și își strânsese
cureaua. Gâfâia și din cămașă îi ieșeau aburi. Se făcu iar liniște.
— Nimic! rosti șeful.
Ceilalți suspinară.
— Pune-i la ușă, câte unul! porunci.
Îl ridicară pe Gheorghe, că era mai aproape. Huiduma belise
ochii și părea cârpă. Îl traseră în sus și sergentul îi vârî vârful
degetelor în țâțâna ușii. Comisarul o deschise puțin. Hoțul
tresări. Parcă-i băgase jar sub unghii.
— Caii! striga presarul.
Ușa fu deschisă și mai mult. Balamalele scârțâiră. Țipă.
— Aoleu, mama mea! Aoleu, dom’ șef…
— Caii! striga presarul.
Îmbucătura ușii îi zdrelise pielea. Simțea sângele izbucnind
afară. În cap îi juca numai un gând: că le dăduse mâna stângă și
că, dacă i-o fărâmă, tot o să poată mangli, cu dreapta, că pe aia
o ferea. Apoi nu mai știu nimic. O durere ascuțită îl străpunse
până la inimă. Îl lăsară pe dușumea.
Veni rândul lui Paraschiv. El îi privi pe fiecare în parte, să nu-i
uite. Își îndreptă șalele zdrobite. Lumina lămpii scădea. Șeful era
aprins la obraz. Necunoscutul râdea.
— Las’, că spuneți voi!
Îi vârâră unghiile în despicătura de lemn. N-a scos un cuvânt.
I-au făcut degetele zob. Curgea sângele din buricele lor rupte.
257