Eugen Barbu - Groapa

făcut ce i-am făcut, uite-l, e tot cu mine și suntem bătrâni
amândoi.
Fata dogarului asculta. Aglaia se așeză pe un scaun.
— Pe domnu’ Stere îl știu de când a picat aici; la noi a tras
întâi. A venit cu mâna goală. Tot cu munca. E pus pe ajuns,
ascultă la mine. Te uiți că locul e cam pustiu, nu-i nimic! Într-un
an, doi, se face și aici mahala. Primăria vinde locuri încoace…
Se ridică și căută sticlele de rachiu. Destupă una și umplu trei
cești ascunse prin rafturile cârciumii.
— Ia luați. Băutura e bună, te mai înveselește…
Și goli păhăruțul ei. Soacra și Lina nu se îndemnau.
De afară se auzeau glasurile gunoierilor. Mirosea a iarbă
proaspătă și soarele sclipea încă în geamurile murdare. Aglaia
tot mai trăncănea. Lina o privi ostenită. Avea o față slabă și
oacheșă, uscată de vânt, numai ochii vii, negri și mici jucau tot
timpul sub niște sprâncene dese, ascuțite. Gura ei ca o pungă se
deschidea și se închidea fără încetare. Când râdea, i se vedeau
dinții rari, pe care muierea îi ascundea cu un bariz ce-i ținea
capul înfășurat. Vițe cenușii de păr îi scăpau de sub legătura
prost făcută și-i cădeau peste obraz. Și le îndrepta repede, mai
se bătea cu palmele ei osoase pe genunchii ascunși sub o fustă
neagră, largă și încrețită.
— Numai să ai grijă de el, spunea, e cam pădureț, și mă uit la
tine, maică, biserică de fată ești… e zgârcit, dă-l pe brazdă,
învață-l cu o mâncare bună, cu o cămașă ca lumea pe el. Deastea
nu prea știe, a fost crescut greu… Altfel, pâinea lui
Dumnezeu. O să vezi dumneata ce fel de om ai luat.
Și-a mai turnat rachiu, l-a sorbit cu ochii ascuțiți de plăcere și
și-a șters gura cu colțul barizului. A băut și maică-sa, a gustat și
ea în cele din urmă. Până seara, au mai pus țara la cale.
Cocoșata a povățuit-o ce să facă după cele ce se întâmplaseră,
lucruri de-ale lor, femeiești.
Stere tot mai chefuia cu Grigore și gunoierii. Goliseră
damigeana și începuseră să vorbească mai tare. Au pus de
mâncare. Odăile se luminaseră. Au dat să-l cheme pe cârciumar,
dar a gunoierului le-a spus:
— Pe bărbat să-l lași în banii lui când îi e a petrecere. Eu știu
de la al meu. Mă calcă în picioare dacă mă amestec când e la un
pahar.
59