Eugen Barbu - Groapa

84
— N-avea tu grija asta, răspunse el netulburat. Îmi știu eu
măsura.
Și iar mai întingea un miez de pâine în sângele proaspăt al
fripturilor, dumicând. Hangiul aduse și niște ulcele cu vin roșu,
de avea o undă fierbinte și un gust acrișor.
Lăutarii își făceau treaba. Mitică trase din oblon la ceilalți și
zise iar:
Să-mi dai drumul la nămiaz,
Să-ți aduc bătrân și breaz,
Să-mi dai drumul la chindie,
Să-ți aduc de-o herghelie.
S-aduc tata cailor,
Și muma cârlanilor…
— Așa, candriule! Așa… făcea Sandu între două înghițituri.
Guristul iar gungurea. Florea a pus laba pe masă:
— Brava, ostreață! Halal de mă-ta de te-a făcut!
— Stați colea de înfulecați și voi ceva! i-a poftit Bozoncea.
Țiganii nu prea se îndemnau.
— Las’, că luăm alături, făcu Neacșu, nădușit tot.
— Nu, aici, cu mine să stați, se rățoi starostele și ceru slugilor
să le pună dinainte.
•
Pe la cinci după masă, erau chiauni. Afară se mai luminase.
Stătuse și ploaia. Hangiul deschise ușile și aerul rece pătrunse
înăuntru. Dumitru tot mai bătea coardele țambalului și Mitică
răgușise:
Ia dă drumul, fă nevastă,
C-afară plouă și varsă,
Și-am scăpat de la pedeapsă…
zicea buzatul, și Anghel, gata cu arcușul în paharul Stăpânului,
să-i ia piuitul. Bozoncea băgă mâna-n nădragi și scoase sutele.
O dată se însuflețiră balaoacheșii. Neacșu schimbă măsura:
Banii mei, banii mei,
La Marița la bordei,
S-a ales, bules de ei…