Eugen Barbu - Groapa

85
ciripi vioristul, lăsându-l pe Ciolan să se odihnească. Starostele a
umplut țambalul cu poli.
Lăutarilor le era mai mare dragul să cânte. Când s-a întunecat
bine, au plătit, au dat bacșiș slugilor și au plecat cu țiganii după
ei spre Trei Coinaci, la casa Didinei, gagica Stăpânului.
Oborul era pustiu. Felinarele mărunte ardeau spre Mandravela
și numai câinii lătrau în câmpul părăsit. Gheorghe îl căra în
spinare pe Nicu-Piele, care se afanisise. Îl înjura și-l smucea:
— Mă, scoal’, mă, trezește-te!
Lunganul călca în străchini, dus de subsuori. Paraschiv îi veni
bătrânului în ajutor. În frunte, mergea chiuind, cu o mână la
spate și una deasupra capului, Bozoncea. Juca în drumul noroios
și striga:
Cardește-mi, cardește-mi, Mitică,
Cardește-mi, de nu mă uita…
Era vesel pezevenghiul pentru că avea bani și-i era bine. Îi
trimisese înainte pe Mână-mică și pe Florea să târguiască stofă
de rochii ibovnicei, c-așa avea obiceiul. Oacă gonea spre casa
gagicii, să dea de veste că sosea Stăpânul în petrecere…