Eugen Barbu - Groapa

Veni lângă ea și-i apucă brațul alb și cald. Tot nu isprăvise cu
bocitul. Stere n-o scăpa din priviri. Trupul ei se cutremura, și pe
spatele plin îi jucau cozile negre, împletite ca niște funii. Era
prăpădită de plâns.
Aglaia râdea. Mai văzuse multe fete plângând. Se speriau la
început, dar pe urmă, mamă, mamă, ce le mai plăcea!
Bărbații mai vorbiră de una, de alta, muierile se strânseră și
ele alături. Dogarul îl întrebă pe Stere unde are prăvălia, îl
cercetă dacă a făcut armata, cât câștigă, îi spuse și despre el că
e om cu avere, îi vorbi despre fiica sa, pe care o crescuse cu
grijă, despre neamurile lui, oameni cu influență, unu și unu,
meșteri toți ca și el. După ocolișuri, ajunseră și unde trebuia.
Roșioară nu voia să se dea tot la început. Îi spuse să mai treacă
pe la ei, să se mai vadă cu fata și, dacă Linei i-o plăcea, el i-o dă
cu dragă inimă, că doar de măritat este, însă, până atunci, să-l
lase să cerceteze, să afle cu cine stă de vorbă. Acu să nu se uite
că fata lui e atât de speriată, așa sunt femeile la măritat, ce,
parcă a lui nu fugise când îl văzuse, dar cu timpul se obișnuise…
Meșterul vorbea frumos, cu bunăvoință. Îi plăcuse chipul
cârciumarului și credea că, în cele din urmă, se vor înțelege. Nu
prea se împăca cu gândul că Stere avea prăvălie la groapa
Cuțaridei, el ar fi vrut ca fata să rămână pe lângă ei acasă.
Nevasta lui Roșioară le aduse între timp câte o dulceață.
Aglaia se așeză mai lângă Lina, o descusu cu vorbe mieroase și
la plecare aruncă soacrei:
— Ei, când jucăm la nuntă?
Muierea dădu din umeri, se uită la dogar și la fată și nu spuse
nimic.
•
Pe urmă venise primăvara. Drumurile erau, toate, o iarbă.
Peste mahalale se așternuse un cer leneș, albastru. Meșterul șia
făcut drum spre cârciuma lui Stere, a privit dugheana de
scânduri, s-a mai sfătuit cu nevasta; tânărul venea duminica în
casa lor, aducea fetei pachete cu bomboane, părea cam
neînvățat, sta lângă Lina, povestea de-ale lui, se uita mai în
pământ, dar nu i se apropia de suflet. Bătrânii își găseau de
treabă pe afară, ei singuri în toată casa. Negustorul ofta lung, își
apuca genunchii între palme și aștepta să mai spună și fata
ceva. Linei nu-i plăcea. Privea pe sub gene la bărbatul înalt și
gros. Mai mult o speriau mâinile sale mari, muncite, boante și
35