Eugen Barbu - Groapa

degeaba! Zece mii de lei împrumutați de un negustor pe o
vreme ca asta e ca o mână moartă. Facem poliță, iscălești, eu îți
număr banii pe loc. Cu alții n-aș îndrăzni. Fără girant, nu dau un
pol.
— Domnu Vasiliu, las actele casei…
— Nu-i nevoie.
Se ridică de la locul lui, își puse niște papuci de pâslă și
deschise casa de fier, zidită într-un perete. Numără suma de
două ori cu spatele la el și, când se întoarse la masă, mai
adăugă:
— Învață de la mine. Nu-ți bate joc de bani. Când ai o mie,
înmulțește-o! Seamănă, dar și culege. Dobânzile sunt sfinte:
banii tăi sunt banii tăi. Din procente faci alții…
Își scutură țigaretul, mai răsfoi o dată în fața lui hârtiile de o
mie și, înainte de a i le întinde, îi spuse:
— De obicei iau douăzeci la sută. Ție nu-ți cer atât. Zece la
sută, e bine? Banii mi-i înapoiezi într-un an. Cum vrei: câte o
sută, câte o mie, toți odată, dar când se împlinește termenul,
gata! N-ai plătit, te execut! Tu mă știi. Peștele mare înghite pe
cel mic! Am avocați, judecători, nu merge! Dai până la ultimul
sfanț înapoi!
Banii miroseau frumos a cerneală. Lui Stere i se făcuse frică.
Polițe nu iscălise niciodată și știa că nu merge să te joci cu banii
când aveai de-a face cu oameni ca Pandele. De împrumutat, era
ușor să împrumuți, dar era mai greu să pui leu pe leu și să
înapoiezi suma.
Totuși întinse mâna și numără și el. Erau nouă mii.
— Mi-am oprit dobânda, i-a zis jupânul. Așa e la mine,
iscălește.
Și i-a pus în față polița, pe care scrisese cu mâna lui, cu litere
de-o șchioapă, numele, adresa, suma împrumutată în litere și
cifre, și termenul datoriei.
— Dumnezeu să-mi ajute!
— Să-ți ajute, mă băiatule, că te știu destoinic, dar, până să
te-ajute el, ajută-te tu. Pune umăru, nu sta ca proasta…
Pe urmă l-a ispitit cui vinde, ce câștig scoate pe zi. Îl
ascultase, stăruise și la urmă zisese:
— Băiatule, acolo-i treabă de făcut. Zici că se ridică mahala
nouă la tine, în Cuțarida?
— Da.
99