Eugen Barbu - Groapa

Într-o vară îi apucase o turbare. Muriseră pe capete: al
mecanicului, ai oltenilor și vreo câțiva străini. Se mușcau unul
pe altul și înțepeneau. A murit și al lui Gogu. Îl sângerase unul
de beregată. Mergea tot cu capul în jos și nu mai mânca. După o
săptămână înlemnise lângă uluci…
Croitorul l-a găsit. Avea ochii sticloși și se lungise. L-au dus
ucenicii lângă baltă. Ceata s-a risipit, iar pe dulău l-au ciugulit
ciorile. I-au lăsat doar blana bogată.
Din inima lui neagră mâncase o cățea.
230