Emlékkönyv Csetri Elek születésének nyolcvanadik évfordulójára

Regimentul plătea pentru contribuţiile în natură. Jurnalul specifică şi suma:pentru o vită, de la 50 de copeici până la o rublă; pentru o oaie, 6–8 copeici. Sevede că aceste preţuri erau derizorii, deoarece pastorul afirmă că întreţinerearegimentului a fost grea povară pentru sat. Locuitorii au trebuit să dea, pe lună,36 de vite, 130 de juninci, 180 de viţei, 600 de oi, mari cantităţi de făină, peşte,unt, lapte, varză, sfeclă şi ovăz. Ne întrebăm dacă în sat nu se adunau, din feluritepărţi, contribuţiile pentru mai multe mari unităţi ale armatei ruse. Altminteri,pastorul poate că a vrut să stârnească pe seama satului compătimire – şi cine ştiedacă nu se spera şi în despăgubiri –, fiindcă şi în cazul în care regimentul ar fiavut în total un efectiv de 1600–2000 de oameni şi de cai, sacrificarea lunară aatâtor animale pare exagerată.S-a apropiat încheierea păcii. Jurnalul spune că în iulie 1743, dar data exactă afost 7/18 august. Poate că pastorul a anticipat puţin data, fiindcă pe măsuraavansării tratativelor, încă prin iulie, ostaşii armatei ruse au început pregătirile deretragere din partea aceea a Finlandei 898 . În ultimele zile din iulie toţi româniidispersaţi pe ţărmul golfului Botnic, iar unii chiar pe insulele din larg, s-auadunat la Lohtea, unde s-au organizat şi s-au încolonat de plecare.Ce s-a mai întâmplat apoi cu ei, nu se mai poate şti. Probabil că la împlinireaunei vârste şi a unor ani de serviciu, cu solda adunată, li se va fi îngăduit a seaşeza undeva şi a-şi căuta un rost. Urmele li se pierd astfel, în imensităţile Rusiei.N-am întâlnit ştiri care să arate că, la fel ca după episodul de la Stănileşti (1711),să se fi acordat şi acum, după 1743, o amnistie care să permită pribegilorîntoarcerea în Moldova. Deşi faptul, cel puţin în mod izolat, nu e exclus: pe niştepribegi de rând, după mulţi ani, nu-i mai urmărea nimeni cu insistenţa cu careunii ca ei ar fi fost urmăriţi mai târziu de conştiincioasele poliţii secrete. Erau, înmajoritate, oameni prea neînsemnaţi pentru a li se trece pe vreun răboj fierămânerea, undeva departe, fie întoarcerea în locul de baştină.Din această tristă, în fond, aventură silită, rămâne amintirea celui dintâicontact, sigur atestat istoriceşte, între români, finlandezi şi suedezi, într-ocampanie militară din nordul continentului. A fost vorba de un contact mai larg,la nivelul şi al oamenilor de rând, iar nu de întâlniri sporadice, ale unor persoanedin pătura superioară.898 Rusia va anexa numai regiunea ei de sud-est.337