Emlékkönyv Csetri Elek születésének nyolcvanadik évfordulójára

mult, după zonă şi comunitate. Socotite, când în jugăre cadastrale, când înzile de plug şi zile de coasă, când în mierţe de semănătură, în care de mălai şicare de fân, ele mergeau de la 4–6–8 iugăre în satele mici până la 20–30 dejugăre în comunităţile mari sau chiar mai mult, pe Câmpie, unde satele suntrare. Pentru a înţelege însă valoarea lor economică reală, trebuie spus călocurile erau foarte adesea slabe, aride, îndepărtate, ca unele obţinute cu sila,că erau aşezate în dosurile reci sau în vecinătatea imediată a păşunilor, căerau fărâmiţate în parcele mici, din care se cultivau anual jumătate sau douătreimi, după mersul în două sau în trei sole a hotarului localităţilor. Putemciti descrieri ale acestora în inventarele care se fac, obligatoriu, laschimbarea preoţilor, în protocoalele vizitaţiilor canonice ale protopopilor, însocotelile anuale de venituri şi cheltuieli ale parohiilor, aşa-numitele„raţiuni” impuse la Blaj începând din 1862, când se instituie un for special,exactoratul, pentru verificarea lor.Cele mai multe din aceste terenuri provin, în comitate, din ceea ce au datdupă 1744 stăpânii feudali, hărţuiţi în timpul Mariei Terezia şi a lui Iosif alII-lea, prin repetate dispoziţii oficiale emise în acest scop. Altele reprezintădanii ale comunităţilor care rup din posesiunea comună, anumite bucăţi depământ sau le achiziţionează pe seama bisericii. Survin şi cazuri când uniicandidaţi de preoţi, fără studii seminariale, aşa-zişii „teologi moralişti”,pentru a obţine de la episcopie o anumită parohie, se obligă să o înzestrezedin al lor venit, fie cu o casă parohială, fie cu unul sau mai multe loturi depământ, fără a putea pretinde totuşi dreptul de patronat asupra bisericii. Înfine, unele parcele provin din danii ale unor săteni în viaţă sau prin voinţatestamentară a unor credincioşi.În afara porţiei canonice, aflate întotdeauna în folosinţa exclusivă aparohului, există, în unele localităţi, pământuri ale bisericii, mai ales pădurişi fânaţe, tot aşa cum există şi câte un modest avut al cantorului, conscris şiel separat, un mic intravilan, un arabil, un fânaţ care, împreună cu o treimedin stolă, aşa-numita „terţialitate”, remunerează indispensabilele lui servicii.Se adaugă acestor bunuri funciare obişnuita casă parohială, cel mai adesea oconstrucţie ţărănească ca toate celelalte, „casa de şcoală”, aidoma şi ea,câteodată case pentru dascăl şi cantor, mai rar, în parohiile bogate, câte omoară, o piuă, un joagăr, mici surse de venituri între care dreptul cârciumărituluicelor trei luni de toamnă, de la Sf. Mihai până la Anul Nou, era celmai important.Cât priveşte lăcaşurile de închinăciune propriu-zise, acestea erau, înproporţie de aproape 60%, chiar şi la 1900 1062 vechile, umilele bisericuţeiobăgeşti de lemn, ridicate cu un secol, un secol şi jumătate înainte, mici,joase, întunecoase, cu totul neîncăpătoare pentru populaţia dublată sautriplată a parohiilor, devenite treptat adevărate simboluri ale satuluiromânesc transilvănean, fie el greco-catolic sau ortodox. Dimensiunile1062 Şematism ... Blaj, 1900, pp. 638−639.405