Emlékkönyv Csetri Elek születésének nyolcvanadik évfordulójára

credincioşi, organizaţi în 37 de protopopiate 1055 . Media de suflete pe oparohie era de 512, mult mai mică decât a romano-catolicilor (1078,8), aortodocşilor (783,5), a luteranilor (738,9), dar mai mare decât a reformaţilor(426) şi a unitarienilor (434) 1056 .Această cifră medie privind dimensiunea cantitativă a parohiei uniteacoperă o extremă diversitate de situaţii zonale şi locale.Deoarece, în general, parohia se suprapune, în zonele omogene confesional,satului, diferenţele de populaţie pot coborî sau urca de două sau chiarde trei ori faţă de media generală.La limita inferioară se situează zonele colinare din jurul Clujului, Turzii,de la poalele Munţilor Apuseni, unde majoritatea parohiilor sunt foartemărunte, de câte 50–60 de fumuri, după cum erau şi satele.La nivelul de sus vom găsi marile parohii greco-catolice de pe Câmpie,„Canaanul transilvănean”, de pe văile Mureşului şi Târnavelor, din fostagraniţă făgărăşană, precum Orlatul, Tohanul, Racoviţa cu câte 350–400 defamilii fiecare, cu impozante biserici de zid, şcoli bine organizate, întinsepământuri eclesiale, anumite fonduri băneşti, o bogată zestre de cărţi şiobiecte liturgice, preoţi instruiţi, figuri venerabile ale clerului naţional,adevărate personalităţi ale vieţii publice locale. Vacantarea unor asemeneaparohii declanşează, ca şi în cazul celor 30 de parohii de pe domeniileerariale, susţinute de stat, ca în cazul parohiilor din marile oraşe, o adevăratăavalanşă de cereri asupra episcopiei.Între aceste două extreme, imensa majoritate a comunităţilor bisericeştioscilează, atât ca populaţie cât şi ca posibilităţi economice, în jurul cifrelormedii.Indiferent însă de dimensiuni, suprapunerea dintre parohie şi sat, fiecarecu conducerea sa: judele, notarul, colectorul de dare, juraţii de o parte,preotul, cantorul, crâsnicul, curatorii de cealaltă, constituie un elementimportant de coeziune a comunităţii rurale în confruntarea inegală cu forţelemai mari dinăuntrul şi din afara sa: fostul stăpân feudal al pământului sau,foarte frecvent, arendaşul acestuia, statul omniprezent, oraşul vecin. Biserica,centrul spiritual al comunităţii, se afirmă, în general, ca un punct deraliere al grupului uman până, uneori, la identificare. Sunt nenumăratecazurile când preotul, unul dintre principalii intermediari între sat şi ceea cesociologii denumesc marea societate, exercită o influenţă decisivă întreburile obşteşti, ţine soboare săteşti, impune gloabe, stabileşte contribuţiipentru nevoi publice, când judele este şi curator prim. Ceea ce totuşi nuexclude asperităţile, stările de tensiune sau chiar de conflict, cu deosebire îndeceniul absolutist, când s-a instituit o administraţie incomparabil mairiguroasă decât cea nobiliară, administraţie care a favorizat comunele în detrimentulbisericilor, a limitat drastic prerogativele clerului sătesc, a impus1055 Şematismul veneratului cler catholic de rit oriental al Archidiecesei metropolitane aAlbei Iulie pre anul 1865, Blasii, f. a.1056 Fényes Elek, Az ausztriai birodalom statistikája és földrajzi leirása, Pest, 1857, p.221−227; cifrele privind celelalte confesiuni se referă la anul 1850.402