N - Limba Romana

critică, eseu 103
Diana VRABIE
Biblia ca sursă de inspiraţie
pentru scriitorii români
D.V. – dr. conf. univ.,
Universitatea „Alecu Russo”,
Bălţi, Catedra literatura
română şi universală.
Autoarea volumelor Urme
pe nisip (2005), Cunoaştere
şi autenticitate (Premiul
Didactica al Salonului
Internaţional de Carte, Iaşi,
2009), Literatura pentru
copii (Premiul Ministerului
Educaţiei al Salonului de
Carte pentru copii, Chişinău,
2010).
Unul dintre textele ce au stat la baza constituirii
spiritualităţii umane, Biblia a fost o sursă prolifică
de inspiraţie pentru teologi, filologi, filozofi şi oameni
de artă în general. Scriitori din toate epocile
şi curentele şi-au manifestat tentaţia de a pătrunde
misterul textului biblic, valorificându-i straturile de
profunzime. Scriitorii români nu au făcut excepţie
în acest sens. Atestăm această întoarcere spre textul
biblic din cele mai vechi epoci, atât în texte epice,
dramatice, cât mai ales în cele lirice. Poezia de inspiraţie
biblică îşi are sursele în imnurile religioase ale
Bisericii primare, deoarece „din epistolele Sfântului
Apostol Pavel vedem că în adunările de cult se citeau
Psalmii, Cântări din Biblie” 1 .
Aşadar, punctul de pornire al literaturii de inspiraţie
biblică îl constituie opere lirice precum Cântarea
Cântărilor, Psalmii, creaţii care vor deveni sursă
de inspiraţie pentru poeţii Dosoftei, Varlaam,
Tudor Arghezi, Alexandru Macedonski, Ştefan
Aug. Doinaş ş.a.
Literatura română este, prin esenţa ei, una de sorginte
religioasă, întrucât primele texte reprezintă „traduceri
şi adaptări ale marilor Cărţi ale umanităţii
creştine”, iar „primii dascăli de limbă şi simţire românească
au fost slujitori ai amvonului” 2 .
Primul poet creştin din părţile noastre, Roman Melodul,
creează poeme inspirate din viaţa Mântuitorului,
a Maicii Domnului şi a Sfinţilor Apostoli.
Poezia religioasă română îşi are rădăcinile atât în
cărţile sacre (redimensionând artistic teme, moti-