N - Limba Romana

160 ROMÂNĂ
Personajele păreau gata conturate, decupate din viaţă, cărţile, articolele de ziar
despre conflictul de pe Nistru şi discuţiile cu martorii ofereau o sumedenie de subiecte,
totuşi trebuia să facem o alegere, să găsim, în cantitatea enormă de material
documentar, o linie de subiect a noastră, individualizată.
În toamna anului 2011 apăruse în presă o ştire despre faptul că celebrul actor
Brad Pitt şi-a cumpărat un tanc sovietic la Budapesta, în perioada filmărilor unei
pelicule despre un nou război mondial. Atunci mi-am imaginat că o altă vedetă
de cinema, pe nume Brad P., ar veni pe meleagurile noastre să cumpere tancul
de la Coşniţa, simbol al Armatei URSS, păzit cu străşnicie de separatiştii de la
Tiraspol. Am compus un sinopsis al unei eventuale piese despre aventurile lui
Brad P. pe cele două maluri ale Nistrului. L-am citit în faţa masteranzilor, le-am
prezentat şi alte variante de subiect (despre rănile celor mutilaţi în razboi sau
despre indiferenţa generaţiei de azi faţă de conflictul de acum două decenii), dar
tinerii actori, regizori, păpuşari, coregrafi, teatrologi, culturologi care au asistat la
orele de scriere dramatică au spus că cea mai interesantă este varianta cu Brad P.
Una dintre actriţele prezente la cursuri, Inga Marcu (angajată la Teatrul de Păpuşi
„Guguţă”), împletea din aţă colorată o păpuşică şi asculta cu atenţie. Privind-o,
mi-a apărut în minte imaginea unei adolescente de pe malul stâng al Nistrului
care vrea să fondeze un teatru de păpuşi în satul ei şi care confecţionează
cu măiestrie păpuşi, făcând şi un Balaur ce seamănă întocmai cu Smirnov, fostul
lider al autoproclamatei republici moldoveneşti nistrene.
Un alt masterand e balerin la Opera Naţională din Chişinău, mi-am închipuit că
el l-ar putea juca pe Lebădoiul Negru din piesă, numele acestui personaj fiind o
simbioză între Lebăda Neagră din faimosul balet ceaikovskian şi generalul Lebed,
căruia ofiţerii de la Tiraspol îi pregătiseră la sfârşitul războiului din ’92, în cinstea
victoriei asupra moldovenilor, un dar grotesc: valsul tancurilor.
Masterandul Nicu Ţurcanu, actor la Teatrul Naţional „Mihai Eminescu”, mi-a
mărturisit că îi place să cânte la saxofon şi atunci am decis că Tiranul din piesă
va cânta la saxofon. Se lega acest instrument cu povestea unuia dintre personaje,
Pavel toboşarul, care are ca prototip un muzicant din Cocieri, conducătorul fanfarei
ce-i petrecea la cimitir pe consătenii ucişi în război.
Un personaj inventat e Moartea, ea vorbeşte, cântă, dansează şi nici nu ştiu dacă
e o născocire sau o prezenţă reală.
Ficţiunea se întâlneşte cu faptele documentare în piesa Tancul lui Brad P., prima
parte fiind construită cu preponderenţă din monologuri ale unor oameni reali, implicaţi
direct în conflictul de pe Nistru. Monologurile au fost înregistrate, apoi descifrate,
comprimate, uşor redactate, adaptate rigorilor unui text dramatic.