N - Limba Romana

dimensiuni ale unităţii noastre 127
bene, Oameni şi fapte pilduitoare, la care trebuie adăugate şi Pagina copiilor,
Pagina cooperativei, Tâlcuiri din Biblie. Cu siguranţă că a constituit o prezenţă
vie în panorama presei interbelice de la Chişinău, având cu un mare impact
în propagarea culturii şi a dorinţei de instruire printre basarabeni. Cu cuvintele
redactorilor „Cuvântulului Moldovenesc”, săptămânalul a contribuit la
a-i scoate pe ţăranii basarabeni din întunericul în care se aflau, a-i trezi din
letargie şi a-i aduce în rândul popoarelor civilizate. Aşa cum epoca luminilor
a constituit o linie de demarcaţie în apariţia lumii moderne, şi „Cuvânt Moldovenesc”
reprezintă o linie de demarcaţie între perioada ocupaţiei ţariste cu
toate gravele sale consecinţe şi cea a regăsirii de sine a basarabenilor.
Problema limbii române în paginile ziarului
În acest context, este firesc ca preocuparea pentru limba română să transpară
mereu din textele apărute în ziar, căci tema limbii mergea mână în mână cu
grija pentru răspândirea culturii la sate, cu propagarea şi cunoaşterea istoriei,
a folclorului şi a literaturii naţionale. Acest lucru îl afirmă explicit On. Ghibu
în nr. 44 / 46 din 8 noiembrie 1927: „Conştiinţa naţională se razimă pe cultură
şi aceasta implică în sine limba, istoria, arta şi viaţa socială. (...) Fără cultul
limbei nu există cultura naţională şi invers...” 15 .
Anume pe această dimensiune însă repercusiunile ocupaţiei ţariste se ştie că
au fost foarte grave. Cei 106 ani de înstrăinare de limba română în dreapta
Prutului şi-au lăsat amprenta nu doar asupra modului de exprimare, ci şi
asupra mentalităţii vorbitorilor. Cum altfel putem explica starea de lucruri
semnalată în textul publicat în nr. 12 din 18 martie 1928: „Suntem după un
deceniu de viaţă românească şi totuşi versul răposatului Mateevici strigă în
pustie. Încotro te întorci, auzi vorbindu-se ruseşte; parcă eşti în altă lume. E
destul de bine să ştii vorbi mai multe limbi, dar să nu uiţi că faţă de tine însuţi,
ca cetăţean al acestei ţări, ai o datorie, aceea de a vorbi cum ţi-e portul” 16 . Explicând
această situaţie drept consecinţă a celor 106 ani de dominaţie ţaristă,
Ion Babaca vede o posibilă schimbare spre bine doar prin efortul susţinut al
tuturor vorbitorilor. De aceea el îi îndeamnă pe cărturari să se mobilizeze cu
toţii în munca de culturalizare: „O! Dascăli ai poporului, preoţi, învăţători!
Acum chemarea voastră este mai mare ca oricând. Sunteţi chemaţi la datorie
ca pe orice cale să transformaţi sila pentru cele româneşti în dragoste. Dacă
nu veţi dezerta de la datorie, poetul Mateevici va dormi în pace şi vă va binecuvânta
din lumea drepţilor” 17 .
Ca să ne imaginăm starea limbii vorbite la acea vreme, e suficient să menţionăm
că în al cincilea an de apariţie a ziarului „Cuvânt Moldovenesc”, în numă-