N - Limba Romana

156 ROMÂNĂ
să existe conflicte între politicieni, moralişti, economişti, preoţi, esteticieni ş.a. De
asemenea, ştiinţa mai constată şi faptul că stabilitatea echilibrului social depinde
de posibilitatea de a concilia aceste conflicte, de a împăca tabere intrate în adversitate,
şi de-ai face pe aceşti specialişti să ajungă la un acord comun, adică potrivit
ideii unei comunităţi perfect echilibrate şi adaptate la condiţiile mediului.
Sociologia, analizând şi expunând fenomenele sociale, elaborează în acelaşi
timp un nou ideal social, mai desluşit, şi, înainte de toate, mai aproape de
realitate, de concret. În acest moment, Brăileanu va specifica: reformatorii
„specialişti” nu vor putea elabora un ideal nou lămurit, în acord cu realitatea,
ci vor construi utopii, idealuri nerealiste prin intermediul cărora se va ajunge
la dezastrul societăţii omeneşti 4 .
Rezolvarea în cazul unei situaţii de acest tip, sociologul bucovinean o decelează
în elaborarea unui sistem de valori susţinut printr-o educaţie raţională, întemeiată
pe rezultatele ştiinţei sociale: „Dar, pentru a stabili o cooperare rodnică
a acestor specialişti, pentru a stabili acea vedere de ansamblu aşa de scumpă
lui A. Comte, trebuie ca în fiecare societate bine organizată să se fixeze pentru
acţiunea practică un sistem de valori susţinut printr-o educaţie raţională, adică
întemeiată pe rezultatele ştiinţei sociale”, stabileşte autorul opului în dezbatere.
Astfel, se poate afirma, fără putinţă de tăgadă, primatul valorilor morale, pentru
că ele sunt calităţii de care omul ţine cont în conduita sa din momentul
când intră în comunicare spirituală cu cei care îi sunt aproape, altfel spus, din
clipa în care conştiinţa sa va stabili contactul cu celelalte conştiinţe, ale semenilor
săi. Mai observă titularul catedrei de sociologie, etică şi politică a universităţii
cernăuţene că toate celelalte valori a căror înfăptuire o urmăreşte
individul sunt modelate după imaginea valorilor morale: toate bunurile sunt
bunuri derivate din verigi morale şi se ordonează într-o ierarhie în funcţie de
relaţia lor mai mult sau mai puţin strânsă cu supremul bine moral.
În acest fel raţiunea, care caută condiţiile formării şi lărgirii spaţiului comunităţii
omeneşti, intră în acord cu sentimentul, acesta din urmă căutând o
organizare cât mai aproape de perfecţiune, adică mai morală, a societăţii. În
temeiul acestei relaţii sau raport dintre raţiune şi sentiment, între ştiinţă şi
acţiune, afirmă Traian Brăileanu în lucrarea sa concordanţa dintre morala
kantiană şi morala creştină.
Tot în paginile cărţii de faţă, liderul grupării din jurul revistei „Însemnări sociologice”
va menţiona că de la tehnica socială sau arta de a guverna pretinde
descoperirea cheii pentru progresul civilizaţiei. „Numai o tehnică socială
întemeiată pe principiul libertăţii, pe suveranitatea spiritului, a cunoaşterii, a
creat progresul şi-l poate susţine” 5 .