N - Limba Romana

cărţi şi atitudini 211
Ion CIOCANU
Un necesar florilegiu de argumente
I.C. – prof. univ. dr. hab.,
colaborator ştiinţific
principal la Institutul de
Filologie al A.Ş.M., critic şi
istoric literar, lingvist. Autor
a 37 de cărţi, majoritatea –
de critică şi istorie literară,
de sociolingvistică şi de
cultivare a limbii. Lucrări
apărute recent: Efortul
salvator (2006), Salahorind...
(2008), Darul lui Dumnezeu
(2009), Noi şi cuvintele
noastre (2011), Cărţile din noi
(2011).
Inspiratul scriitor satiric şi umorist Alexandru Horaţiu
Frişcu prezintă recent o nouă dovadă concludentă
că poate fi om serios. După acel Mic dicţionar
de mari prostii („moldovenesc” – român), lansat
în 2010, apărut la Editura Pontos din Chişinău şi
despre care s-a întâmplat să scriem în cartea Noi şi
cuvintele noastre (2011), a publicat o culegere de
reflecţii ale oamenilor de mare cultură de la noi şi
din întreaga lume despre caracterul şi numele corect
al limbii noastre şi al neamului nostru. Titlul
cărţii – Numele vechiu şi mai direptu iaste rumân... –
este preluat de la Miron Costin, anume din lucrarea
acestuia De neamul moldovenilor, din ce ţară au ieşit
strămoşii lor. E locul şi cazul să cităm întreaga afirmaţie
a cronicarului: „Aşa şi neamul acesta, de carele
scriem, al ţărilor acestora, numele vechiu şi mai
direptu iaste rumân, adică râmlean, de la Roma...”
(p. 66). În altă parte a aceleiaşi lucrări Miron Costin
s-a exprimat încă mai direct şi mai convingător
printr-o referinţă concretă la Moldova: „Şi aşa iaste
acestor ţări şi ţării noastre, Moldovei, şi Ţării Munteneşti
numele cel direptu de moşie, iaste rumân...”.
Un al treilea argument spicuit din moştenirea lăsată
de acelaşi cronicar: „Numele cel mai adevărat,
de la primul descălecat prin Traian, este rumân
sau romanus, care nume acest popor l-a păstrat
totdeauna între dânşii, şi îndată după descălecat şi
după pustiire, cum s-a spus, şi după al doilea descălecat,
până astăzi, acelaşi nume este dat îndeobşte şi
muntenilor şi moldovenilor, şi celor ce locuiesc în
Ţara Transilvaniei. Rumân este un nume schimbat
în curgerea anilor din «roman»...” (Cronica Ţărilor
Moldovei şi Munteniei sau Cronica polonă de la