N - Limba Romana

146 ROMÂNĂ
şi „adevăraţii moştenitori... şi cu curat singele fiilor săi” 46 , adică a romanilor
aduşi de Traian în Dacia, în comparaţie cu celelalte popoare ale Europei. El
arată că acestea din urmă, „măcar că astăzi mari, tari şi evghenisite”,
ele nu-şi pot cunoaşte „alţi părinţi... fără numai pe gothi, vandali, unni
(huni – n. C.B.), sclavini” 47 . Şi pentru a sublinia mai mult acest lucru afirmă
că Italia, patria romanilor, a cunoscut „atâta zămintitură şi amestecătură de
varvari”, încât cu greu „cineva a-l cerca mult să să osteniască şi de-abiia să-l
nemeriască, ca din varvari să-l poată alege” 48 . Istoricul domn a căutat să demonstreze
că gradul de romanitate al românilor este mai mare decât al celorlalte
popoare neolatine, idee preluată şi aprofundată de Şcoala Ardeleană.
Mergând pe aceeaşi linie, Dimitrie Cantemir afirmă că neamul romano-moldo-vlahilor
„de-i vom căuta cea mai pre urmă vărstă (de când adecă Traian
împăratul din Roma, împărătiasa cetăţilor, alegând cetăţeni romani în Dachiia
i-au trecut), îl vom afla de pe anul tocmirii firii omeneşti 107 să fie început”,
deci mai vechi decât celelalte popoare ale Europei al căror început îl pune de
abia în secolul al V-lea, după aşezarea migratorilor 49 , ceea ce este şi adevărat.
Pentru urmaşii coloniştilor lui Traian din Dacia a urmat apoi o perioadă de
prefaceri, de naştere a unui popor nou, ce va fi cunoscut începând cu secolul
al VIII-lea sub numele de vlahi, adică români. În această perioadă s-a produs,
după eruditul domn, „schimbarea sau mai adevărată tălmăcirea numelui
Dachiia în Valahia”, timp în care „era supt o stăpânire şi un singur domn” 50 ,
nume sub care s-a numit „multă vreme toate trei ţărâle pomenite” 51 , adică
Ardealul, Ţara Muntenească şi Moldova.
În vremea lui Radu Vodă Negru şi a lui Dragoş Vodă, Valahia s-a împărţit,
după Dimitrie Cantemir, în două, în care „partea Valahii cea mai mare, de pe
apa Moldova... s-au numit Moldova, singura Ţara Muntenească, cu numele
Valahii rămăind” 52 .
Cele prezentate demonstrează că poporul şi limba română s-au format pe
teritoriul întregului regat al Daciei, care a fost denumit de străini, înainte de
constituirea statelor medievale româneşti, Valahia, denumire luată de la locuitorii
ei. Numai odată cu „descălecatul” lui Radu Vodă Negru şi a lui Dragoş
Vodă, ei, spre a se deosebi între dânşii, s-au numit întâi moldoveni de la râul
Moldova, iar pe cei de la Sud de Carpaţii Meridionali i-au numit munteni,
de la munte, iar ţara lor, Ţara Românească, păstrându-şi numele de Valahia.
Străinii încă multă vreme le-au consemnat sub acest ultim nume, adăugând
epitetele „mare” sau „mică”, ceea ce deseori a produs confuzii.
Dimitrie Cantemir, unul dintre cei mai erudiţi oameni de la începutul secolului
al XVIII-lea, nu numai al românilor, dar şi al Europei, îşi expune întreaga sa
concepţie despre caracterul unitar al locuitorilor vechii Dacii în chiar titlul lu-