N - Limba Romana

26 ROMÂNĂ
Anatol Eremia
Limba română – simbol naţional şi
atribut al statalităţii Republicii Moldova
A.E. – dr. hab., cercetător
conferenţiar, lingvist,
specialist în onomastică.
A editat 25 de cărţi, cele
mai recente fiind Dicţionar
explicativ şi etimologic de
termeni geografici, Chişinău,
2006; Dicţionar geografic
universal, Chişinău, 2008;
Localităţile Republicii
Moldova. Ghid informativ
documentar, 2009.
Limba e produsul de secole şi milenii al societăţii
umane, ea servind oamenilor ca mijloc principal
de comunicare şi informare. Prin limbă o
naţiune s-a constituit şi a evoluat în timp, menţinându-se
în istorie. Limba, istoria şi datinile
strămoşeşti au determinat specificul naţiunii române,
formând temeliile unităţii noastre etnice.
Limba se impune ca expresie a unităţii naţionale
şi dezvoltă conştiinţa apartenenţei la această
naţionalitate, conştiinţa unei anumite identităţi
naţionale [D. Irimia, 1, p. 52-53]. Esenţa raportului
dintre limba unui popor şi specificul său
naţional a fost definită cu multă claritate de M.
Eminescu: „Ceea ce voiesc românii să aibă e libertatea
spiritului şi conştiinţei lor în deplinul
înţeles al cuvântului. Şi fiindcă spirit şi limbă
sunt aproape identice, iar limbă şi naţionalitate
asemenea, se vede uşor că românul se vrea pe
sine, îşi vrea naţionalitatea, dar aceasta o vrea pe
deplin” [2, după LRPM, p. 51].
Unitatea limbii române, vorbită în întreg spaţiul
geografic dacoromân, din nordul Carpaţilor până
la Dunăre şi Mare şi de la Tisa până la Nistru şi
dincolo de Nistru, a fost recunoscută la est de Prut
în istoricul an 1989, odată cu consfinţirea limbii
noastre ca limbă de stat pe teritoriul Republicii
Moldova. Legiferarea statalităţii limbii române
şi revenirea la veşmântul ei firesc, la grafia latină,
sunt opţiunile istorice ale românilor basarabeni în
lupta lor de eliberare şi statornicire naţională.
Într-adevăr, limba română a fost declarată pe teritoriul
republicii ca limbă oficială, dar n-a fost şi