N - Limba Romana

limba română azi 27
promovată şi respectată conform legii, chiar de înşişi cei care au învestit-o
în drepturile sale legitime. Evenimentele ce s-au desfăşurat în anii următori
demonstrează cu prisosinţă această tristă realitate: definirea limbii de stat
prin glotonimul aberant „limbă moldovenească” în Constituţia republicii;
desfiinţarea Departamentului de stat al limbilor, a cărui misiune era supravegherea
funcţionării limbii oficiale în toate domeniile şi sferele de activitate
umană, precum şi promovarea şi implementarea legislaţiei lingvistice în
republică; sistarea cursurilor de învăţare a limbii oficiale de către alolingvi;
amânarea repetată, până la anulare a termenelor privind atestarea nivelului
de cunoaştere a limbii de stat de către cadrele de conducere din republică
şi de către specialiştii alofoni care, în virtutea funcţiilor de serviciu, vin în
contact direct cu populaţia.
La acestea ulterior s-au mai adăugat atâtea şi atâtea iniţiative şi acţiuni instigatoare:
declararea a trei limbi de stat în Găgăuzia (rusa, găgăuza, româna) şi în nerecunoscuta
Transnistrie (rusa, ucraineana, româna); deschiderea universităţii slave
la Chişinău şi cu predare în limba rusă la Comrat; înfiinţarea Departamentului
Relaţii Interetnice (astăzi Biroul Relaţii Interetnice), în atenţia căruia chiar de la
început s-au aflat interesele şi necesităţile minorităţilor (dar şi acestea la nivel de
grădiniţă şi şcoli primare) şi aproape deloc (sau chiar deloc) cele ale băştinaşilor
majoritari în acest spaţiu; introducerea în programele şcolii a limbii ruse ca obiect
de studiu obligatoriu; substituirea în instituţiile de învățământ a istoriei românilor
prin inventata „istorie integrată”; propagarea ideii de „patriotism moldovenesc”
şi tolerarea actelor făţişe de românofobie etc.
De ce fel de patriotism mai poate fi vorba, dacă unii politicieni de la noi insistă
să fie acceptată ca limbă de stat şi o limbă a altei ţări (rusa), şi tot ei susţin
şi promovează o istorie fărâmiţată a propriului neam, împovărată cu etape,
evenimente şi fapte arbitrar selectate, acestea ţinând de fapt de o istorie străină.
Duma de Stat a Federaţiei Ruse a adoptat recent o lege prin care migranţii
stabiliţi sau angajaţi la muncă temporar în ţară sunt obligaţi să cunoască şi să
vorbească peste tot limba rusă, la noi însă organele şi instituţiile în drept se
tem ca nu cumva să-i deranjeze în acest plan pe alolingvi, aceştia fiind chiar
cetăţeni ai statului nostru.
E cazul să menţionăm şi un alt fapt, extrem de alarmant, asupra căruia ne atenţionează
savantul, profesorul universitar Anatol Ciobanu: „Scade văzând cu
ochii genofondul nostru, românii moldoveni se cam topesc ca etnie în Basarabia...
În toate oraşele republicii moldovenii au devenit minoritari... Oricât ar fi
de straniu, dar moldovenii orăşeni ar trebui să fie ocrotiţi de stat ca minoritate
naţională chiar la ei acasă. Poate că e unicul caz în Europa” [3, p. 68-69].
În Republica Moldova sunt respectate toate limbile minorităţilor naţionale
şi utilizarea lor nu este interzisă de nimeni. De am cunoaşte şi am avea, astfel,