N - Limba Romana

124 ROMÂNĂ
săptămânală cu tot felul de învăţături şi ştiri din toatî lumea, tipăritî pentru trebuinţele
norodului din Basarabia de către asociaţia Astra”. Iar în editorialul scris
de M. Mincunî şi I. Tudor se afirma: „Dacî în trecut, gazeta «Cuvânt moldovenesc»
era glasul neamului, ridicat din acest colţ de pământ, pe atunci robit,
pentru dreptul lui la viaţî – prin noua gazetî vom pune toate silinţele pentru
apropierea sufleteascî între fraţi, în ţara slobodî şi neatârnatî. (...) Gazeta va fi
scrisî într-o limbî curat moldoveneascî şi se va tipări cu două feluri de litere:
latineşti şi ruseşti, pentru ca şi cei cari nu cunosc încî în deajuns litera latinî, s-o
poatî lesne ceti” 3 . Raportându-se la ziarul omonim editat de Pan Halippa, cei
doi redactori ţin să precizeze că după ce acesta a fost interzis de către autorităţile
ţariste, Basarabia a rămas fără nicio gazetă pentru săteni, aşa cum s-a întâmplat,
de fapt, de-a lungul întregului sec. al XIX-lea. De aceea, cu noua gazetă ei
vin să umple acest gol: „Luând locul «Cuvântului Moldovenesc» din trecut,
noi, aceşti din jurul noului focar de luminî, vom duce mai departe steagul ridicat
de înaintaşii noştri pentru deşteptarea norodului” 4 .
Obiectivul principal al ziarului pe tot parcursul apariţiei sale a fost să lumineze
poporul de rând şi să contribuie la reînnoirea vieţii spirituale a basarabenilor.
Săptămânalul a promovat o ideologie proprie, bazată pe orientarea
către civilizaţie şi progres, către instruirea şi cultivarea cetăţenilor, ca premise
pentru configurarea / fortificarea conştiinţei naţionale. Textele publicate în
paginile ziarului nu sunt strict departajate tematic, ci abordează o multitudine
de subiecte antrenate într-o direcţionalitate convergentă.
Având, aşadar, drept scop edificarea unei societăţi civilizate, colaboratorii publicaţiei
erau preocupaţi în primul rând de răspândirea culturii, de iluminarea
maselor largi de cititori. Cunoaşterea trecutului, propagarea istoriei naţionale,
a folclorului şi a literaturii autohtone se împletesc cu grija pentru limba română
(la acea vreme denumită moldovenească, uneori grai româno-moldovenesc...).
Întrucât efortul de culturalizare a cetăţenilor trebuia să se desfăşoare programatic,
redactorii „Cuvântului Moldovenesc” vor informa cu regularitate
cititorii despre deschiderea şcolilor primare în localităţile rurale şi despre
inaugurarea căminelor culturale, acestea fiind văzute, pe bună dreptate, ca
centre sau focare ale iluminării. Şcoala luminează sufletul, limpezeşte mintea
şi arată calea cea adevărată spre bine, demonstra I. Tudor în nr. 4 din 30 ianuarie
1927. Ţăranii erau îndemnaţi să-şi trimită copiii la şcoală, „fiindcă şcoala
e izvorul bunurilor voastre şi ea-i scăparea voastră a tuturora din ghiarele sărăciei
şi a năcazurilor” 5 . Apelul direct la şcolarizare este de-a dreptul binevenit,
dacă luăm în considerare faptul că, spre sfârşitul perioadei de ocupaţie
ţaristă, aproape 80% dintre basarabeni erau analfabeţi.