N - Limba Romana

eminesciana 59
sălbatice trăind în corturi, încât, la 1856, s-a făcut o mare nedreptate tătarilor,
căci peticul acela de pământ n-a fost retrocedat legitimilor proprietari, ci a
fost luată fraudulos de Moldova şi însuşită de România, după Unire. „Atâtea
cuvinte, atâtea erori istorice”, răspunde Eminescu. „Basarabia în 1812 făcea
parte integrantă din Moldova, de care fusese alipită de mai bine de patru sute
de ani.” 9 El respinge şi falsul argument că, după Unire, România devenea un
stat puternic, primejdios pentru securitatea Rusiei! Şi califică raţionamentele
publicaţiei ca fiind o panglicărie dialectică: „Ţara noastră a fost călcată de
vreo patru-cinci ori în acest secol de către Rusia; din această cauză comerciul
şi agricultura noastră au trebuit să sufere nişte catastrofe aproape periodice,
cari la fiecare zece-cincisprezece ani ne face a pierde tot fructul muncei noastre.
Noi suntem baza de operaţiuni a Rusiei în contra Imperiului turcesc. Noi
îi servim de grânar, de cazarmă, de poziţiune înaintată. I-am dat în atâtea rânduri
bogăţia noastră, fructul muncei noastre; de astă dată i-am dat şi sângele
nostru. / Dacă s-ar trage o socoteală, nu ştim care ar rămâne dator, marea
Rusie, sau mica Românie?” 10 . Eminescu amână pe altădată lămurirea ce e cu
„sălbaticii” de sub corturile basarabene.
Pe 21 februarie, poetul comentează ştirile din „Românul” şi din „Corespondenţa
politică”. Prima gazetă acuza pe conservatori că nu sunt buni români şi
că vor să dea mâna cu ruşii, o fantezie pe care jurnalistul de la „Timpul” crede
că nici măcar nu merită a fi luată în seamă. Cealaltă publicaţie colportează
ştirea că principele Carol I va abdica, în semn de protest, dacă ruşii vor insista
în cererea lor privind Basarabia. Mai mult, ruşii aveau şi un candidat la tron în
persoana prinţului Grigore Mihail Sturdza. Protestul lui Carol este lăudat de
Eminescu şi-i dă speranţa că nu se va pierde Basarabia: „Noi avem credinţa că
nu vom pierde Basarabia. Cererea Rusiei e strigătoare la cer, nemaipomenită,
apoi pământul de care e vorba nu e rupt din trupul Rusiei, precum le place
a susţine, sub dominaţie rusească. Putem dovedi oricui cu documente şi cu
istoria în mână că n-a fost nici cucerit cu sabia de ruşi. Prin influenţă engleză,
turcii au cedat drum ruşilor, pe care drum ruşii, prin «mituirea» comisarilor
turci, l-au prefăcut într-o ţară. E aceeaşi istorie ca şi în Bucovina, numai sub
alte împrejurări. Că comisarii turceşti au vândut pe ruble un pământ ce nu
era al lor nu e un motiv ca românii să-şi vânză pe ruble pământul patriei lor
străveche.”
Pe 22 februarie, poetul reia polemica cu „Le Nord”, polemică în care se angajează
şi ziarul rusesc „Vedomosti”. Citează din franceză pasaje ale scrisorii
lui X., pe care le combate, cazuistic, cu documente vechi moldoveneşti
şi ruseşti. Propaganda rusească se crampona, în revendicarea „drepturilor”,
chiar de numele Basarabia, care ar fi desemnat o altă ţară decât Moldova care