N - Limba Romana

coşeriana 21
ori soldaţi. La un moment dat, asta va trebui să înceteze tocmai din aceste raţiuni
de economie şi de distribuţie a muncii.» Dar era limpede că tatăl meu – şi
era tatăl meu! – nu putea anticipa când se va întâmpla aceasta. El vorbea de
zece ani... şi au trecut patruzeci şi cinci. Nu putea calcula cu precizie rezistenţa
omenească şi viaţa trăită cu acea speranţă şi cu acea răbdare infinită care, uneori,
nu se frâng nici după o sută de ani.” 10 .
2.2.2. Aşadar, se poate prevedea că ceva anume se va petrece, însă fără a se
putea determina şi momentul exact când se va întâmpla. Coşeriu îşi evoca
părintele, în relatarea de mai sus, deoarece acesta avusese o intuiţie corectă legată
de posibilitatea încetării regimului politic de tristă amintire. Dar trebuie
remarcat că tatăl lui Coşeriu a avut şi presimţirea venirii răului respectiv, mai
bine-zis, a întrevăzut (fiindcă învăţase din istorie, probabil) care ar fi fost soarta
unui tânăr intelectual într-o Basarabie ocupată de sovietici. De aceea, în
pofida durerii sufleteşti, Ion Coşeriu şi-a îndemnat fiul, cu fermitate, să părăsească
ţinuturile natale: „Plecarea de acasă a fost dureroasă. Dar a fost norocul
meu că am plecat la timp. De aceea spuneam altundeva că îi sunt recunoscător
tatei care în a treia sau a patra zi după ultimatum, întorcându-se din sat, mi-a
spus: «Tu nu poţi rămâne aici, trebuie neapărat să pleci în lume, deşi aceasta
ne doare pe toţi». Şi, într-adevăr, m-a însoţit până la Prut, am trecut podul
desculţ la Ştefăneşti şi din ultimii bani, pe care îi mai avea, mi-a cumpărat o
pereche de sandale.” 11 .
Nu după mult timp, răul instalat în această parte a lumii începea să-şi facă tot
mai agresiv simţită prezenţa. Într-un alt interviu, lingvistul român rememorează
un detaliu cutremurător: „Când eram eu de vreo 13-14 ani, se citea o
Epistolie a Maicii Domnului. Eram foarte curios, fiindcă istoria Epistoliei era
conţinută în aceasta: a căzut la Suta de Movile o piatră neagră din cer, mică
era la vedere, dar grea la ridicare. Şi în această Epistolie spunea Maica Domnului,
spunea: «Pocăiţi-vă, pocăiţi-vă că se apropie vremea de apoi şi să ştiţi
că atunci când va ajunge la Suta de Movile sângele la pieptul calului o să fie
vremea anticristului.». Eu scriam ceva mai târziu o Scrisoare, pe care mi-ar fi
scris-o tata în 1951. Tata zicea: «Tare ni-i greu fără voi care aţi plecat, dar să
nu vă întoarceţi, că la Suta de Movile sângele acoperă calul şi călăreţul.» Aşa
că, prin ’51, în Basarabia sângele acoperea calul şi călăreţul.” 12 .
3. Să revenim acum la Aristotel. Aşa cum (şi atât cât) prezintă Stagiritul lucrurile
în Poetica, s-ar părea că nu se pot trage învăţăminte din istorie şi că
disciplina istoriei înseşi n-ar avea capacitatea de a prevedea posibilităţile de
care am vorbit. Să fi greşit filozoful grec? Coşeriu obişnuia să atragă atenţia
asupra temeiniciei raţionamentelor şi a observaţiilor aristotelice: „Adică eu
spun aşa, că, dacă ceea ce ne pare o greşeală o întâlnim la Aristotel, atunci tre-