N - Limba Romana

70 ROMÂNĂ
tul? Datoria ce e decât dreptul unui subiect, care implică datoria obiectului,
ce datorează.” Aici se ascunde imaginea complexă a dublului binom, care
„duce la dezlegarea unei controverse ce a traversat veacuri, între raţionalism
şi istorism. Şcoala istorică a dreptului, considerând juridicitatea ca un
produs al vieţii sociale dintr-un timp dat şi un loc dat, nu putea explica
identitatea unor norme juridice aparţinând diferitor perioade şi popoare şi
nici impregnarea unor sisteme juridice naţionale cu instituţii aparţinând altor
sisteme. Nici raţionalismul abstract nu găsea suport temeinic afirmaţiei
că norma juridică este un produs al raţiunii umane – egală ei înseşi în timp
şi spaţiu – în timp ce sistemele de drept erau atât de departe de la popor la
popor şi de la epocă la epocă, fiind în permanentă evoluţie şi transformare. /
Dubla bilateralitate a dreptului aduce explicaţia acestei controverse adânci.
Într-adevăr, binomul persoană altă persoană – sau bilateralitatea eurilor – reprezintă
conceptul abstract, schema pur formală a dreptului şi este de esenţă
raţională, iar binomul exigenţă – obligaţiune (drept – datorie) are un cuprins
concret în care juridicul apare ca un element exponenţial al socialului” 35 .
Concretizarea acestei concepţii despre drept la Eminescu, cei doi jurişti o
găsesc tocmai în partea finală a studiului Basarabia, dar ei se feresc să comenteze
subiectul Basarabia la vremea când şi-au scris cartea.
În anul 1878, la Congresul de la Berlin, Rusia şi-a impus dreptul forţei, ignorând
îndrăzneaţa argumentaţie eminesciană din „Timpul”. Însă viitorul va
aparţine doctrinei eminesciene şi faptul se va împlini la 1918, când diplomaţia
europeană şi jurisdicţia europeană au făcut progrese în sensul doctrinei
eminesciene. Iar ceea ce-i mai curios e că ai lui comilitoni, conservatorii, l-au
îndepărtat cu grijă din publicistică, spre liniştea guvernului liberal, cât timp
au durat negocierile care au dat câştig de cauză Rusiei. Lui Eminescu nu-i
mai rămânea decât să caute o explicaţie a enigmaticei semibarbarii ruseşti,
care o împiedica să devină, pe deplin, cultură şi civilizaţie europeană.
9. Rădăcinile ontologice ale expansionismului rusesc
Eminescu a înţeles, înainte de verdictul Congresului de la Berlin (1/13 iulie
1878), că dreptul invocat de el nu va avea câştig de cauză într-o Europă nepregătită
să abandoneze ea însăşi grundurile semibarbariei, cu atât mai puţin să
facă faţă celei asiatice. Nu-şi mai rezervă nicio iluzie şi caută semnele genunii
care determină comportamentul Rusiei dincolo de spoiala unui pretins misionarism
istoric. Le găseşte începând cu articolul Tendenţe de cucerire, publicat
la 7 aprilie 1878. Se prefigurează intuiţii ale filozofiei lui Lucian Blaga din
Trilogia culturii, configurate în teoria matricei stilistice. Obsesia alergării după