N - Limba Romana

44 ROMÂNĂ
obedient şi neproductiv, aducând, prin practica învăţării, deservicii care
generează frica de cuvânt şi sărăcirea, în consecinţă, a nivelului semantic
al enunţului. Pe de altă parte, ignoră rigoarea necesară în construirea contextului.
Un exemplu de „bâlbâială” filologică generată de câteva deficienţe majore
în dezvoltarea competenţei de comunicare, la nivel instituţionalizat, vizează
raportul semantic dintre tema şi rema enunţului Ceea ce mă jenează este dificultatea
răsfoirii. Aparţinând unui fragment 5 despre utilizarea unui e-book,
enunţul este unul cu un potenţial ridicat de risc privind înţelegerea corectă a
intenţiei de comunicare exprimată de autorul acestuia. Contragerea ar putea
rezolva ambiguitatea identificării temei şi astfel, prin simplificare, aspectul de
frază poate fi înlocuit de unul propoziţional Jena mea este dificultatea răsfoirii.
Astfel, tema enunţului iniţial este construită pe nucleul semantic al substantivului
jena, ca stare declarată a unui cititor performant din cărţile în format
tipărit.
Textul de referinţă este extras din mărturisirile lui Ion Vianu, Kindle, publicate
în revista „Dilemateca” 6 . Pentru identificarea sensului, contextul nu
permite modificarea topicii enunţului şi implicit retematizarea, deoarece
intenţia de comunicare este prezentarea stării de jenă a răsfoirii, nicidecum
a dificultăţilor în utilizarea acestui instrument de lectură. De aceea, subordonata
Ceea ce mă jenează este clar subiectivă în contextul dat. Calitatea de
predicativă ar putea fi corectă dacă am opera modificări de topică, fapt care
ar schimba tema cu rema: Dificultatea / dificultăţile răsfoirii este / sunt ceea ce
mă jenează. Utilizarea pluralului verbului copulativ (este / sunt) generată de
folosirea la plural a substantivului poziţionat în dreapta acestuia, (dificultatea
/ dificultăţile) şi care ar aplica regula acordului gramatical în cadrul structurii
S+P ar deturna integral sensul originar al enunţului dat şi ar susţine ideea că
lectura modernă, utilizând tehnica e-bookului, este una fără perspective, păguboasă,
fapt în totală contradicţie cu realitatea, mai ales la nivelul generaţiei
tinere actuale. Accentul ar cădea pe dificultate, nu pe jenă, schimbând sensul
mesajului pe care autorul l-a transmis cu încărcătura subiectivă, marcată gramatical
prin pronumele personal „mă”.
Dificultatea opţiunii corecte pentru contextul dat se justifică printr-o învăţare
stereotipă, fără argumente logice şi fără punerea în valoare a valenţelor
expresive de natură semantică.
Libertatea vorbitorului greşit înţeleasă în raport cu exprimarea lingvistică
a unei situaţii de comunicare conduce la deturnarea sensului şi la vicierea
procesului de înţelegere, fundamental pentru o comunicare eficientă. În